Kurzii sunt una dintre populaţiile băştinaşe care locuiau în Mesopotamia, pe teritoriile de astăzi din sud-estul Turciei, nord-estul Siriei, nordul Irakului, nord-vestul Iranului şi sud-vestul Armeniei. Înainte de Primul Război Mondial, aceştia duceau o viaţă nomadă tradiţională în spaţiile amintite, având ca principală ocupaţie păşunatul oilor şi al caprelor.
La sfârşitul războiului şi odată cu prăbuşirea Imperiului Otoman şi crearea unor noi state în regiune, kurzii au sperat că va fi posibilă, în sfârşit, şi formarea unui stat naţional kurd. De altfel, Tratatul de Pace de la Sèvres din august 1920, dintre Imperiul Otoman şi Puterile Aliate, cuprindea şi o secţiune în care se recomanda formarea unui stat naţional kurd. Doar că tratatul oricum şi-a pierdut valabilitatea în 1923, când a fost înlocuit de Tratatul de la Lausanne, care punea capăt Războiului de Independenţă turc şi consemna recunoaşterea internaţională a suveranităţii noului stat Republica Turcia, stat succesor al Imperiului Otoman.
Turcia, Iranul şi Irakul au hotărât să nu recunoască formarea unui aşa-numit stat Kurdistan, astfel încât cetăţenii kurzi din aceste state -plus Siria- au devenit o minoritate în populaţia fiecăruia dintre aceste state, fiind adesea privaţi de multe drepturi şi libertăţi.
De exemplu, în Turcia, unde populaţia kurdă este estimată la un procent între 15 la sută şi 20 la sută, identitatea acestora este pur şi simplu negată, fiind numiţi ,,turci de la munte”, iar conflictele armate cu autorităţile guvernamentale fac sute de victime.
Deşi împărtăşesc acelaşi scop, al formării unui stat kurd independent, cei peste 25 de milioane de kurzi care locuiesc în zonele muntoase de la graniţele statelor Turcia, Irak, Siria, Iran şi Armenia, nu par că vor ajunge curând la o înţelegere între ei şi nici la vreun acord cu statele în interiorul cărora se constituie drept enclave.
sursa: rador.ro
