Sărbătoarea Anului Nou deţine recordul pentru cea mai veche tradiţie. Babilonienii o sărbătoreau încă de acum 6.000 de ani, la prima lună nouă de după solstiţiu. Festivalul dura 11 zile, în fiecare zi desfăşurându-se diverse activităţi. Apoi oamenii, ca şi acum, îşi stabileau scopuri pentru noul an. O rezoluţie des întâlnită la babilonieni era înapoierea echipamentelor agricole împrumutate. Cu această ocazie, regele trecea printr-un ritual de pocăinţă şi era deposedat de putere pentru a petrece trei zile izolat şi în rugăciune. Când revenea în lume se organizau ceremonii de restauraţie pentru a-i asigura acestuia suportul din partea naturii. Să vedem acum ce tradiţii interesante mai putem găsi prin diversele culturi.
Anul Nou | Curiozităţi
Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea
Revelion provine din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții
În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este şi ziua Sfântului Vasile
De Anul Nou, în Danemarca, oamenii obişnuiesc să spargă farfurii în uşa vecinilor. Se consideră că familia care are cele mai multe cioburi în faţa uşii va avea parte şi de cel mai mult noroc.
Mexicanii se ocupă de comunicarea cu spiritele morţilor. Anul Nou este cel mai bun moment pentru a vorbi cu acestea, în speranţa unui sfat, iar toată tevatura nu se desfăşoară individual, acasă. Spiritismul are baze legale şi o sesiune costă în medie în jur de 15 dolari.
În Irlanda, fetele singure cred că noaptea dintre ani este un prilej să-şi găsească adevărata dragoste. Ele aşează vâsc sub pernă, visând la momentul magic când îşi vor cunoaşte alesul. De asemenea, vâscul alungă şi spiritele rele.
Veşmintele cu buline şi mâncărurile în formă rotundă par să fie alegerile filipinezilor pentru cumpăna anilor. Aceştia cred că vor avea parte de prosperitate pentru că punctele rotunde invocă monedele.
De festivaluri ceva mai periculoase sunt pasionaţi scoţienii. Un astfel de festival, Hogmanay, se sărbătoreşte pe 31 decembrie şi presupune o paradă la care participanţii învârtesc desupra capului mingi uriaşe de foc. Potrivit localnicilor, sferele înflăcrărate au rol purificator şi tradiţia se pare că datează de pe vremea vikingilor.
În Ecuador se confecţionează sperietori de ciori, care se ard la miezul nopţii. Fiecare familie are propria sperietoare umplută cu ziare şi bucăţi de lemn, pe care o arde în faţa casei. Tradiţia spune că astfel se distruge tot răul acumulat în cele 12 luni trecute, deschizând calea către fericire.
Chilienii, mai precis locuitorii oraşului Talca, sărbătoresc Anul Nou alături de rudele moarte. Porţile cimitirului se deschid la orele 11 noaptea, iar localnicii sunt întâmpinaţi de muzică clasică în surdină şi de lumini fade, transformând cimitirul într-un loc festiv.
Mai cunoscut este poate obiceiul american de a împărtăşi un sărut pasional cu persoana iubită la miezul nopţii, despre care se crede că va şterge amintirile neplăcute şi experienţele nefaste ale trecutului, construind calea către un viitor luminos şi încărcat de dragoste.
Brazilienii, pe de altă parte, întâmpină noul an cu lenjerie intimă foarte colorata. De obicei se poartă nuanţe vesele de roşu şi glaben, în speranţa atragerii norocului şi a unui posibil partener. Dorinţele de avere şi dragoste se exprimă prin intermediul lenjeriei.
În materie de politică, în Irlanda se crede că vântul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul ţării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinpre est, britanicii vor domina politica.
În multe regiuni din Europa s-a păstrat tradiţia ca primul care păşeşte în casa cuiva după miezul nopţii să aducă un dar, o monedă pentru prosperitate, o pâine pentru îndestulare, sare pentru savoare sau tărie pentru voie bună.
Sursa: historia.ro
