Teatrul Funny Partidi. Adevăratul Festival de Comedie (PAMFLET)

Teatrul Funny Partidi. Adevăratul Festival de Comedie (PAMFLET)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Ne fac să râdem cu lacrimi. Sunt oameni plini de decenţă. Artişti adevăraţi, persoane cu coloană vertebrală, cu discursuri exemplare, cu bun-simţ şi plini de onestitate. Totuşi, astăzi nu vom vorbi despre ei, ci despre politicienii locali. Mai precis, despre comediile pe care le pun ei în scenă zi de zi, la Teatrul Funny Partidi din Galaţi.

Visul unor hoţi de seară, W. Shakespeare

Este o comedie de succes pusă în scenă de trupa PSD. Cunoscută şi sub numele "Noaptea, ca hoţii", piesa "Visul unor hoţi de seară" a avut un imens succes de casă şi a făcut parte din toate stagiunile PSD, de la înfiinţare şi până astăzi. În adaptarea modernă a regizorului Dan Golănica, piesa se vrea a fi o ironie la adresa oamenilor care muncesc şi, în egală măsură, o odă adusă furtului, minciunii şi tunurilor din  bani publici. „Sub bagheta inegalabilă a maestrului Dan Golănica, vedem cum furtul este ridicat la rang de artă. Personajele principale, nişte hoţi care dau tunuri după tunuri, sunt portretizate subtil precum supereroii din benzile desenate. Eroul din centrul piesei, interpretat magistral de Florin Pâslaru este o replică poate mai reuşită decât originalul «Omul de Oţel». El este «Omul de hoţel»”, a declarat criticul de artă Vali Coşovliu.

O ninsoare pierdută, I.L. Caragiale

Este o comedie care, deşi este semnată de oameni din administraţia gălăţeană, practic poartă amprenta aceleiaşi trupe PSD. Şi asta pentru că administraţia gălăţeană se confundă practic cu PSD în ultimele decenii. Piesa pusă în scenă anul acesta de Ionuţ Pucheanu vorbeşte despre cum oamenii din administraţie au scris în rapoartele lor că nu a fost nicio ninsoare afară ca să nu scoată utilajele de deszăpezire şi, în acest fel, să încaseze banii pentru curăţirea oraşului, deşi nu s-a consumat nici măcar un litru de benzină sau vreun kilogram de sare. E o piesă modernă, care îmbină clasicul cu absurdul.

Trei putori, A.P. Cehov

Este, aşa cum sugerează şi titlul, o piesă statică. Practic, cele trei personaje principale, interpretate de Picu Apostol Roman, George Cubasa şi Gelu Stan, vin pe scenă şi nu fac nimic pe parcursul întregii reprezentaţii. Dar nu că nu fac NIMIC în senul filozofic al cuvântului, ci la propriu, adică NI-MIC. „Urcă pe scenă, se pun pe câte un jilţ şi stau precum o balegă în mijlocul drumului. Dintre toate reprezentaţiile, se distinge cea a viceprimarului Picu Apostol Roman. E cel mai convingător dintre toţi. Ceilalţi doi parcă dau senzaţia că fac ceva, dar Picu e genial: nu face AB-SO-LUT NI-MIC!”, a explicat criticul Vali Coşovliu.

Eu, Gen Ionescu 

Alte piese de bază din politică

* Totul e bine când te termină pe tine, W. Shakespeare / Este o piesă modernă, despre bucuria politicienilor când DNA îi saltă pe alţii. „E un fel de raţele şi vânătorii, cu menţiunea că comicul vine din reacţia celor care au scăpat atunci când unul dintre ei primeşte... mandat”, se arată în sinopsis.

* Bolnavul jumulit, Moliere / Este vorba despre cum sunt trataţi bolnavii în sistemul sanitar românesc. I se iau toţi banii şi abia apoi cineva îl tratează. Dacă are noroc, scapă.

* Comedia ororilor, W. Shakespeare / E o piesă pe care o pun în scenă toţi politicienii, indiferent de culoare. Numele spune totul, nu mai insistăm.

* Livada cu cretini, A.P. Cehov / Din nefericire, este o piesă care nu poate merge în turneu, ci poate fi pusă în scenă doar într-un singur loc, respectiv în curtea PSD.

* Faimoasa căsătorie a urşilor panda povestită de un sexafonist care ar fi vrut să aibă o iubită chiar şi la Frankfurt, Matei Vişniec / Personajul principal, interpretat de Nicolae Bacalbaşa, povesteşte cu mult har erotic şi chiar cu poftă pe alocuri despre împerecherea urşilor panda.

Ar. D. Cortina

Mult borhot pentru alambic

Chiar dacă nu este vorba despre o piesă cu distribuţie politică, trebuie menţionată şi comedia pe care o pun cudălbenii zi de zi în scenă. Este vorba despre Mult borhot pentru alambic, de W. Shakespeare, în care sunt prezentate munca oamenilor pentru a face rachiu, dificilul proces de a bea, precum şi urmările consumului de alcool. E o piesă veselă de la cap la coadă, în care comicul de situaţii face legea.

Al Am Bi(bi)cului

Troglodiţi la scara 1 pe 1 (I) de Submarin Cosorescu

(!) troglodiţii stau la scară/ şi pe scară şi sub scară

şi-şi consumă nulitatea.../ [dar nici cât o scânteioară

n-au în cap ceşti pui de lele,/ crăcănaţi şi crăcănate,

ceşti făcuţi din minţi bolnave/ şi din icre expirate,

ceşti caraghioşi de marcă,/ ne-ntrecuţi în trândăvie,

bacalaureaţi de sanchi,/ doctori în gogomănie,

ţuguiaţi, sfrijiţi, lichele,/ destrămaţi şi aschimodii,

tatuaţi şi cacofonici,/ fanţi specialişti în dodii,

inşi dezacordaţi, strâmbi cinici,/ lepre cu frizuri demente,

crai cu şlapi, cu glugi, cu aer/ de stilaţi şi monumente]...

îşi consumă nulitatea:/ zic măscări microcefale,

sparg seminţe, scuipă, zbiară,/ beau licori fundamentale,

perorează, zvârle-n jururi/ decibeli, gunoaie, gesturi,

se visează-n triumfare,/ călărind (pe) (eve)resturi,

freacă scule digitale,/ fac figuri beligerante,

se dau şmecheri fără frână,/ genii abracadabrante (!)

Precizare

Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Imaginile incluse sunt proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".     

      

Citit 1428 ori Ultima modificare Vineri, 06 Octombrie 2017 19:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.