NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi,zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea,între adânc şi nalt...şi-astfel aud:„acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea,acum aşează-ţi gândul pe curatşi sufletul aşterne-l pe tipsie,acum ascultă-ţi inima şi dă-isă-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!) (!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi,zvârl hocus-pocus...şi mă văd acuma,între nimic şi zero...şi aud,neputincios, cum…

las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoarepe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclinăcând văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vinăîngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi…

cunosc o femeie-iuşcă/ - are cam treizeci de kilebruto, cu tot cu salariul/ minim pe economie...şi, dacă-i dau jos daraua/ şi venitul de pe lună,se topeşte şi dispare/ ca-ntr-o scumpă alchimiee-o scumpete... e o lungă/ pe divanul meu culcată,e o naltă când stă-n capul/ oaselor, la tine-n glie,şi ţi-admiră hărnicia/…

(!) sigur că da, sunt cel mai fericit din partea de Sud a Moldovei de Nord, şi Retur, pot să mă laud că O Duc bine, chiar greţos de bine, iar ea, cea pe care O Duc, îmi mulţumeşte-n fiecare secundă cu-n zâmbet pur, chiar greţos de pur şi chiar…

MOTO:"viaţa este o greşeală?! moartea este o erată!?"                                            (Iolanda Cremene)se făcea că eu sunt nimic în mişcarepe aria ghioceilor din opera tristeţiise făcea că tu eşti cea mai rară uvertură înlăcrămatăaşteptând să mugurească poeţiişi să spună şi să scriecă nu a fost o dată ca nici o datăci de mai…

(!) a zis că pleacă într-o zi.../ şi a plecat spre nu ştiu unde, spre nu ştiu cum, spre nu ştiu când, însă n-aude, nu răspunde, chiar dacă o rechem mereu.../ mereu sunt marele înfrânt al ultimei deşertăciuni/ din vis, din suflet şi din gând, din tot ce mi-a fost…

şi mă gândesc să te ating/ măcar o dată, pe cărare,în văzul lumii, unde stai/ şi taci la lună şi la soare,fiindcă eşti frumoasă-foc/ şi eşti şi tămăduitoare -eu n-am apucături de sfânt/ şi nici de laic oarecareşi poate să te şi sărut/ sfios şi fleţ, ca pe-o fecioară,ca pe…

(!) fiindcă altfel nu se poate,/ încep aşa, iar nu altcum: mă duc s-aştept COPILĂRIA/ la capătul acestui drum, care a/duce îndărătul/ într-un prezent fără trecut ne/dureros ca vindecarea/-ntr-un viitor ne/cunoscut (!)   (!) fiindcă altfel nu se poate,/ catadicsesc taman acum: înlăcrămez şi număr invers/ paşii de/mersului postum, încep…

(!) la deal şi la vale, încolo şi-ncoaceşi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine –nu-mi vine să cred: o aud lângă zareşi parcă s-apropie iarăşi de mine (!) (!) s-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţăsă văd iertăciune şi dor şi poruncăîn ochii săi sfinţi şi martiri de atâtaiubire –…

(!) a zis maria să fiu acasă – că trece pe la mine cu sufletul curat şi cu o carte în care a scris poezii despre un mire şi o mireasă, despre ce şi despre cine îi desparte şi îi apropie gând cu gând, pas cu pas, vis cu vis,…

(!) pentru această femeie nu am scris niciodată,fiindcă nu stă la scris, stă numai la citit (!)(!) pentru această femeie nu am surâs niciodată,fiindcă nu stă la surâs, stă numai la plâns (!)(!) pentru această femeie nu am urât niciodată,fiindcă nu stă la urât, stă numai la iubit (!)(!) pentru…

acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi - mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple: dorul…