am găsit-o într-o călimară/ – aştepta nescrisă, aştepta
dinspre nordul visului să vină/ cineva sau altă/cineva
şi să-i scoată sufletul afară,/ cât mai ţine (încă!) vremea ei,
cât se mai aude orologiul/ prin parfumuri galbene din tei
prin parfumuri albe din salcâmii/ daţi în lacrămi de atâta dor
pentru cine rabdă (cu tandreţe)/ în adâncul călimărilor
prin suave fire de lavandă,/ dumitriţe, crini tulburători –
şi prin câte-n raiuri şi în iaduri/ vor să spui, să urci şi să cobori
ce mireasă, doamne, ce mireasă/ mi-ai adus în sufletul pustiu,
îmbrăcată-n rochia eternă/ – şi s-o scriu, până la cer s-o scriu
poate-o să se afle...(cine ştie!?).../ ce-am găsit în călimara mea –
poate va citi-o (vre-o-da-tă)/ cineva sau altă/cineva