NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc - tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal// şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început - erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost” (Iolanda Cremene)…

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc – tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal// şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început – erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost” (Iolanda Cremene)…

Scriu despre tine... scriu pe ţărna din grădina cu păsări calde, fluturi mulţi şi greieri sfinţi, în care mama frământa mereu lumina şi-o descânta şi ne-o dădea să fim cuminţi! Şi scriu pe ţărna de pe drumul dus de tata... şi-ntors şi dus, şi-ntors şi dus, şi-ntors şi dus... şi…

Eu ning, tu ningi, el ninge - conjugăm plus-curat într-un verb - masculin avem viscol în sânge, feminin substantivele fierb !!! Numai ea nu mai ştie să ningă - a rămas pe-o golgotă de crengi - troienim cu duminici şi frică pe tot mirtul pronumelor reci !!! Eu mor, tu…

pe fiecare frunză scrie toamnă cu galben în caligrafii de vânt - mă iartă-mă şi bună ziua, doamnă: mi-i frig, mi-i dor şi parcă nu mai sunt !!! de ce mi-i dor (?) - e singura-ntrebare - caut răspuns zburându-mă în gol - sunt pasărea de-a pururi călătoare, de-a pururi…

Moto: "De unde are Raiul lumină? Ştiu: îl luminează Iadul cu flăcările lui". (Lucian Blaga)Fac răul bine, binele-l fac rău - poate aşa m-ascultă şi mă-nvaţă - şi poate nu rămân Nesocotit, departe de amar sau de dulceaţă! Nenumăraţii sunt tot mai puţini, dar şansa mea se face mai puţină…

Moto: „De unde are Raiul lumină? Ştiu: îl luminează Iadul cu flăcările lui”. (Lucian Blaga)Mă număr printre cei nenumăraţiîn marea socoteală care-mparte dulcegării la morţii cei curaţi şi-amărăciuni la morţii cu păcate! Mă simt bătut de soartă, blestemat - vântul mă bate-ncolo şi încoace - cred că Numărătorul nu mă…

Ar trebui să-ţi spun „dumneavoastră”, că aşa se cuvine vizavi de Măreţia Ta! Ar trebui să te salut cu onoruri militare în fiecare zi, că eşti mai important decât tot ce te înconjoară în/din lumea/mulţimea poporului tău! Ar trebui să scriu despre tine cele mai elegante eseuri, să te eternizez…

Ar putea fi ultima – oricum, e tot pentru sufletul tău fiindcă numai tu ai scos în lumină tot ce am avut dincolo de urât şi de rău !!! Ar putea fi ultima – cum şi prima tot pentru tine a fost fiindcă numai în mijlocul tău am găsit îndurare…

Bună dimineaţa, doamnă Toamna mea, sosesc să-ţi scriu pe negură sonete şi să intrăm cu ele în odaie – pentru plecare nu mai sunt bilete! Tocmai la primăvară vine trenul de unde-ncepe steaua mea să cadă – vine cu ea, s-o mai ridici oleacă, măcar până în teiul din ogradă,…

o văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă, cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă o văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă, cum duce palma streaşină la ochi,/ să vadă cât mai merge…

Cu lemne de la tata mi-am făcut o punte-nspre secunda următoare – o scară până-n vis, până la cer, până la steaua mea cea-ntâmplătoare, să pot ajunge (noaptea) lângă ea, fiindcă (ziua) doarme, nu se vede, s-o şterg de praf, de pulbere, de scrum, poate mi-ajunge până la perete, până…