Stau la mormântul amăgirii/ şi-mi număr sufletul mărunt: doi-trei, cinci-şase, nouă-zece.../ o fi mai bine să m-ascund şi să las naibii toate cele/ trecute (zilnic) pe răboj? o fi mai bine să las naibii/ viaţa şi moartea pe daiboj?   O fi mai bine să-mi tai pofta/ la vraja cestui dulce surd şi orb şi mut şi fără suflet,/ mult mai puţin, puţin mai mult, zis şi destin?...(mă înfioară,/ îl scad mereu, şi nu-l termin)... naiba dă-n fiert şi nerăbdare/ puţin mai mult ...

De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu şi-mi crestează, zilnic, lenea şi hărnicia pe răboj. Spre exemplu, când nu plouă, nu mă năpustesc la sfântul Ilie să-l descos şi să-l muştruluiesc, nu umblu cu paparude ...

Când vei păşi, frumoaso, pe marginile mele, te vei simţi mai bine ca într-un paradis...Pe marginile mele cresc sute de nuiele şi cântă mii de greieri pe care i-am ucis! Dar s-au târât, frumoaso, spre altă primăvară mai verde şi mai blândă ca aia de atunci...şi s-au întors (din moarte) a nu ştiu câta oară, din ce în ce mai negri, din ce în ce mai lungi!...Mai lungi decât mirarea apropierii tale, mai negri decât noaptea în care te-am iubit...lângă fereastra care dădea ...

Pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte... (el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti)... ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mir văzându-l fericit în fiecare zi!   Parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine... (murmura mărunţel nişte înjurături fiindcă mai avea un cumpărător în faţă foarte liniştit şi lămurit şi murdar de firimituri)!   Stătea la coadă la pâine şi mânca pâine cumpărată de ieri, cumpărată de alaltăieri... (eu nu mâncam n ...

Chiar dacă-i perforată de razele soarelui, o văd foarte bine. Vine dinspre Dunăre. Merge prin aer. Merge pe aer. Purifică văzduhul. Îl sanctifică şi-l z/bate, poate-l duce la început, poate-l face cum l-a dat Geneza în prima secundă a Luminii!...Şi vine dinspre re/vărsarea fluviului nostru în marea noastră. Şi vine dinspre Apa care (nu) se varsă Nicăieri. Prin duhul şi prin văzduhul nostru vine. Al nostru...otrăvit de noi. Al nostru...mânjit de ură, înjurături şi blest ...

Ce mai face vântul? tu ce faci, doamna mea uitată printre maci?... doamna mea din volburi nestemate coase rochii la singurătate?! din cicoare şi din pălămide   face poartă-n cale-mi şi-o deschide ca să pot intra din depărtare şi să pot ieşi la drumul mare, unde-am s-o aştept încet şi bine... dacă vine, dacă nu (mai) vine?!   Dacă bate vântul, doamna mea, spune-i şoapte, stai în calea sa şi opreşte-l, roagă-l cumsecade: hai cu mine-(n visul meu)...şi bate n-aşteptarea ...

Moartea mea n-are cum să fie egală cu moartea lui Socrate. Nici a ta n-are cum să fie egală cu moartea mea, adică nici cu a lui Socrate. MorÅ£ile noastre sunt deosebite. MorÅ£ile tuturor nu se aseamănă, nu sunt egale. Aparent, cred că oamenii caută consolare în ideea/gândul că moartea lui este echivalentă cu moartea ei, că toÅ£i suntem o apă ÅŸi-un pământ în faÅ£a cestei dimensiuni reprezentate în infinite ipostaze, tonuri, persoane ÅŸi personaje, culori ÅŸi sensuri...Sigur cÄ ...

Moto: "Când voi lăsa în urmă numai umbra/ nu spre moarte mă voi îndrepta/ ci în braţele mamei mele// cum astfel fiecare ajunge/ în braţele celei ce l-a născut,/ cum însăşi mama stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale.../ îmi închipui că dincolo e o lume visând/ în braţele unei mame uriaşe// dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie" (Ioanid Romanescu - Dacă există un Dumnezeu)   Mi-am vândut cărţile ...

Vin dinspre Pătratul Pierzaniei. Dinspre Esplanada Tristeţii, mai exact. Dinspre Palatul Sporturilor, şi mai exact. Sunt doi. Înalţi, foarte înalţi. Şi cu aerul de stăpâni pe situaţie, pe tot ce mişcă în jurul lor meta/fizic. Aşa-s de înalţi, încât lasă impresia că-s artificiali; încât, dacă-i culci, lungimea lor poate uni trotuarele de pe Frunzei. Mă rog, ar fi chiar simpatici, chiar parasimpatici, dacă...dacă n-ar scuipa, dacă n-ar urla, dacă n-ar merge ca nişte s ...

O noapte frumoasă, o noapte adâncă...!... prin sufletul nopţii, un ţânc şi o ţâncă merg palmă în palmă, la deal, spre livadă, în toiul tăcerii s-audă, să vadă cum Taina se suie în ochi şi în floare, încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare, cum pică înaltul prin ramuri, aproape... şi umbrele lor fantomatice, albe!   Şi suie (din ochi şi din floare) în fructe... spre visuri şi spaţii şi timpuri defuncte prin Sine...pe sine (în sineşi) devoră tot straşnicul ...