Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia oară, nu? fiindcă pe femurul şi pe glezna amantei am citit a o mie şi una oară ce au scris marii romantici şi marii îndrăgostiţi ai timpurilor şi ai vremurilor de la începuturile primei raze de lu ...

Negreşit, niciodată nu a fost altfel: cu cât se apropie mai mult funia de par, cu atât mai mult creşte şi se instalează convingerea că aproape toate visurile şi nădejdile rămân doar proiecte. Şi cred că-i foarte bine aşa. Dacă totul, peste noapte, ar deveni realitate, oare ce pupăza aş mai avea de făcut? Fireşte, cu cât cantitatea de imprevizibil este mai mare, cu atât mai mult uit că sunt supus deşertăciunii, aleatoriului universal pus pe şotii, demiurgului cel rău (c ...

Scumpa mea Toamnă, să ştii că am primit scrisoarea ta! este foarte frumoasă şi foarte tristă! şi, pentru că nu vreau să-ţi pierzi încrederea în cuvântul meu, mă grăbesc să-ţi răspund!... Însă, înainte de replică, transcriu mesajul tău, să-l citească şi doamna mea (o femeie devastatoare prin simplitate şi curăţenie sufletească, prin grija faţă de steaua pe care mi-a răsărit-o odinioară, într-un Septembrie necruţător)... Iată: "încerc să mă vindec de tine ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă apropii de mama!... (o văd mereu plecând spre cer, la trei paşi sub pământ! o văd mereu venind din pământ, la trei paşi de casa ei c ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu-mi pare rău că mi se pare prea lungă lipsa îndurării, mai ales că eu sunt vinovat, mai ales că, în asemenea condiţii, regretul este un mare păcat, cum zicea mama! şi, desigur, Dumnezeu mi-a dat de toate, să nu ajung la absenţa îndurării sale, să nu ajung să mă văicăresc în pustiu! mi-a dat, însă eu am aşteptat să-mi şi pună în traistă! că nu mai încăpeam în mine de atâta infatuare printre pă ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu ştiu să am şi nu ştiu să păstrez nici o iubire! mi s-a dat cu vârf şi îndesat, cu asupra de măsură, cu nemiluita... însă nu stă la mine, fuge de mănâncă cerul şi pământul, fuge ca dracul de tămâie, fuge ca lumina când cel de sus trimite întunericul în control!... O deşteaptă (doamna 13) m-a convocat la umbra unui hectar de greieri, licurici şi nu-mă-uita să-mi arate Q.E.D... să mă înveţe ce t ...

Trebuie să ai în vedere şi în auz că drumul acesta este foarte lung, mult mai lung decât şi-a închipuit cineva, vreodată. Aproape îţi vine să crezi că nu are capăt. Şi, în loc să pleci şi să te opreşti la jumătate ori când mai ai oleacă până ajungi, e mai bine să rămâi aici, să-ţi smulgi din cap şi din suflet ideea şi iluzia acestui drum ademenitor. Fiindcă, dacă pleci, nu te mai poţi întoarce. Şi, trebuie să ştii, foarte-foarte puţini au reuşit să aibă ...

Intr-o aproape amiază de iulie, aproape de Sfântul Ilie, se lasă o căldură infernală, dar curată. Dinspre nord-est, cam din dreptul Moscovei, se bulucesc înspre Zimbru nişte mormane de nori nimbus amestecate cu cirus, adică din ăia care dau cu grindină, nu cu mila Domnului. Însă, vorba lui tata, în vreme de secetă e bună şi ploaia cu piatră, nu?... Uriaşii cu burta plină de piatră dau năvală pe liniştea piciorului de plai. Fulgeră, tună, vântul se năpusteşte, păsă ...

Ce mai frumoasă zi de ieri, cea mai frumoasă zi de azi şi, mai ales, cea mai frumoasă zi de mâine!...când ştiu şi cred că pot spune, fără frică şi fără îndurare: bună dimineaţa, toamna/doamna mea! iată, chiar în clipa asta, merg pe hârtie, merg şi desenez aluzii/iluzii despre mov, despre gri, despre tei cu vrăbii uscate şi crengi muribunde, despre tot felul de baliverne celeste şi nesfârşituri mărunte!...iată, chiar în clipa asta, văd "nec plus ultra!" pe orizont! ...

Sigur că da!... Omar Khayyam: "rămâi să mai ciocnim o cupă/ la hanul vechi de pe coclauri/ căci pentru vin şi pentru tine/ mai am în sân trei pumni de aur!"... Sigur că da! şi să vezi, apoi, cum tot nordul se apropie (tiptil) de sud! şi să-l auzi şi să-l vezi pe Bacovia cum zice definitiv "adio, pică frunza!"... şi cum galbenul cade în uitare şi în aşteptarea primăverii! şi cum universul Mare se înclină şi scârţâie plin de gratitudine şi respect la picioarele unive ...