de-o viaţă stau singur şi sufăr/ şi-aştept să-mi prezinţi o dovadă
că ai zăhărel pentru mine,/ că eşti dulcineea mea toată
şi-aştept... şi mă râde poporul/ că-s prost şi îndur umilinţe -
să nu mă ia benga de foame,/ mănânc borş, bostan şi seminţe !!!
şi plâng la pisici şi la şoareci /că-s tare sensibil şi-mi pasă
când văd că nu ai argumente/ să-mi s/pui adevărul pe masă !!!
şi-aştept... şi mă bate damblaua/ - pe tine te doare la bască -
din fundul himerei s-aude:/ prea multă poftire-i prostească !!!
nu pot nici să dorm de atâta/ efort sufletesc şi-ncordare
mintală, îmi umblă prin devlă/ ideea de spânzurătoare !!!
dar cum să-mi pun laţul, dulceaţo/ de nuci, de cireşe amare,
când sunt deja mort după tine ???/ când nici o nădejde nu moare ???
când circulă zvonuri şi bârfe/ pe drum, prin văzduh, prin ziare,
c-o mie şi una de zile/ şi nopţi doar mai am de-aşteptare ???
sunt falnic într-astă privinţă/ şi-s jalnic în alte privinţe -
te-aştept - pur şi simplu - la poartă,/ cu borş, cu bostan şi seminţe !!!