ATUNCI şi ACUM [psalm-prohod al candorii uitate]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfinte

stăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte,

fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere,

despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere -

or, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată,

cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodată

apoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită,

ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidă

măcar o clipă, dinadins,/ poate se poate ce se poate

când o DOIME dă în foc/ şi fuge din ETERNITATE -

şi-acuma stă ca un păcat/ zvârlit de viu printre morminte,

pe marginea dinspre sfârşit/ a drăgostirii noastre sfinte

Citit 10186 ori Ultima modificare Miercuri, 06 Ianuarie 2021 16:48

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.