* Umblă sărăcia printre români... de parcă n-am mai văzut libertate de mișcare. Că asta și înseamnă libertate: sărăcia ta se termină acolo unde începe sărăcia mea. Exceptând latura duhovnicească, să fiu liber presupune inclusiv să-mi pot purta sărăcia oriunde-n lume, pe stradă, în cartier, la Zilele Galațiului, pe faleză, la elice, sau în intimitatea celor "Două babe", fără să-mi fie afectată libertatea de exprimare. Chiar dacă expresia este urâtă, dizgrațioasă și izvor nesecat de frustrări și nefericire.
Pe vremea Așezatului-În-Rafala-De-La-Târgoviște, bunul meu tată, demn și sarcastic până la cinism și aprigă autoironie, mi-a spus: "Anu' ăsta, de Crăciun, cine are porc poate să-l taie. Cine nu are așa ceva nu este obligat. Gata, ne-a dat Ceaușescu libertate... să ne punem și-n cap!". În anul acela, 1988, parcă, în loc să tăiem porcul, fără milă, l-am asomat... Am glumit, doamna Ursula, ce naiba! De fapt, l-am intimidat în așa hal, încât a fost nevoit să dispară din meniul acelei ierni, ca să nu se facă de rușine. Acest episod ar putea apărea în noua și singura mea carte, care nu va apărea la "Editura de pe noptiera doamnei Mirabela Dauer". A, să nu uit: cartea se numește "O iluzie în fruntea utopiei de la țară - volum de elucubrații culinare, libertăți mici și mijlocii și alte mangleli insuportabile". Știu și recunosc: e prea lung titlul, dar nu eu am început. În general, Ciucă a început.
* Ciolacu a declarat, cu mâna pe covrigul imaginar, că va fi un președinte jucător. Nu-mi dau seama unde vrea să bată, dar pot bănui: se vede președinte de țară. Să mă ierte oftalmologii pentru speculație, dar așa fac toți candidații. Dacă chiar vrea să fie președinte-jucător, domnu' Marcel ar trebui să învețe să râdă cu gura până la urechi, sa poarte cizme la inundații, să facă miștocăreli cu tușă erotică de față cu reporterițele și să rezolve hermeneutic definiția iernii în contextul verii. Măcar cât să-i facă pe medicii de specialitate și pe psihologii de la SNSPA să exclame: "WOW! Domnu' Ciolacu are un început promițător de Băse! Aha, aha, hahaha!". Oenologii spun că Marcel e pe drumul cel bun: deja îi sticlesc ochii de bucurie, ori de câte ori aude de Cotroceni.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
