* Un articol de preamărire și cinstire a suprarealismului și a muncii titanice depuse de truditorii de la Aeroportul Otopeni, apărut pe un prestigios site de știri, începe direct cu punctul culminant al poveștii: “În spatele fiecărui zbor de iarnă este munca a sute de oameni care nu lasă gerul și ninsoarea să le stea în cale.”
Martorii epici și oculari au povestit că unul dintre sutele de serafimi angajați ai Aeroportului Otopeni, rudă cu ceilalți 200, i-a spus unui avion, acum patru zile: “Băi oaie, sau cum te alintă ăia de la hangar, ai grije ce faci, în Doamne iartă-mă, când îți iei zborul și te așezi la drum, la ăia 10.000 de metri altitudine! Nu umbla cu prostii sau alte turbulențe, că la înălțimea aia nu mai e nici Drulea Spătarul, darmite noi, ca să te ajute sau să te salveze. Și încă ceva: nu te baza nici pe Marcel de la Buzău, că e plecat la doamna Ursula. S-a dus cu mâța la injecție! Hai, zbor lin!”
* FCSB a bătut-o pe PAOK Salonic, cu scorul de 2-0, în ceea ce se numește Europa League, calificându-se în optimile competiției cu același nume. Ca după fiecare ispravă de genul acesta, una destul de lăudabilă, s-a găsit cel puțin un oficial din intimitatea învingătorului care să spună lucrurilor pe nume, în termeni elogioși. În cazul de față, cel care a facut declarația este chiar antrenorul Elias Charalambous: “Am făcut istorie!”.
Inevitabil, m-am întrebat: “Da’ oare ministrul educației s-a uitat la meci, sau măcar la declarația de după?!” Ca să vadă și el cât de importantă este Istoria. Păi dacă un antrenor de fotbal face recurs la Istorie, ba chiar spune cu deplină convingere că scrie și face istorie, de ce n-ar fi acestă disciplină importantă pentru omul de rând de la liceu?
* Îl știți pe cameramanul care l-a filmat pe Marcel Ciolacu, în timp ce cogeamitea premierul urca pe o scară metalică, pentru a-și salva mâța cocoțată în copac? Normal că nu-l știți, că doar cameramanul n-a apărut în celebrul scurt metraj de pe TikTok. Ideea este că acest domn, care l-a filmat pe salvatorul Marcel, și-a cumpărat și el un animal de companie. E vorba despre un câine pechinez, pe care, de mai bine de trei zile, îl roagă să urce pe ceva, pe o măsuță de grădină sau măcar pe un scaun de plastic, astfel încât stăpânul lui să se poată filma în rol de salvator și suflet generos. “M-am săturat de anonimat. Lipsa notorietății mă omoară cu zile!”, ne-a declarat cameramanul lui Marcel, sub protecția aceluiași anonimat.
