* Ce ghinion pe capul jurnaliștilor, chiar de 1 iunie! Dat fiind că, anul acesta, 1 iunie a picat sâmbătă, când copiii nu trebuie duși la școală, reporterii care, de regulă, sunt prezenți în fața casei lui Nicușor Dan, au fost nevoiți să sufere acest supliciu. În restul zilelor, jurnaliștii îl așteaptă pe președintele Nicușor Dan, pe trotuar, la portiță, așa cum făcea Cleopatra Stratan în fragedă pruncie.
Ați observat cum își încep ziua jurnaliștii care au fost desemnați să-i facă marcaj matinal președintelui Nicușor Dan?! Totul începe pe trotuarul din apropierea casei. Nerăbdarea e mare, nevoia de informare așijderea. Zâmbetul matinal al președintelui de lângă portiță este inefabil. Nu pot să confirm dacă e zâmbetul lui, dar nici să infirm. Dialogul dintre jurnaliști și Nicușor, purtat cu noaptea și cu țara-n cap, la botul calului de la portița casei, seamănă cu nişte crochiuri. Nu foarte la obiect, dar nici lipsite total de sens si savoare, nici definitive și fără echivoc, dar mereu acompaniate de zâmbet. Că nu poți să lași treburile țării neconsolate și lipsite de doza de jovialitate, relaxare și optimism. Lasă impresia unui dialog sprințar ce precede intrarea țării într-o perioadă bucolică. Dacă n-ai ști că Nicușor este președintele țării, ai putea crede că ne uităm la making-off-ul celui mai nou film din seria "Liceenii, cu sau fără rucsăcel". Mă astept, mereu, ca una dintre jurnaliste să-l întrebe pe președinte: "Nicușor, tu mi-ai pus flori, deficit și TVA mărit în bancă?!" Iar Nicușor, emoționat, să-i răspundă: "Nu știu, că eu nu eram în București. Am fost la Praid. Trebuie să pui presiune pe ei, ca să-i facem consțienți de asta!"
* Nici nu vreau să mă gândesc cum au petrecut cei mici, pe 1 Iunie. Și când spun "cei mici", mă gândesc inclusiv la castorii mici din familia de castori de la Praid.
În dulcele stil consacrat de cutumele zilei de 1 iunie, vasluienii și frațiilor de Moldovă de la sud de Vaslui au sărbătorit ziua de ieri la una mică. Dacă țineți morțiș să credeți că-i vorba de șansa aia mică de a ne reveni din marasm, n-aveti decât să credeți. Speranța moare de varză penultima.