NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Am uitat (întocmai şi la timp)
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 Aprilie 2017
Domnule comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez: am luat cartuşele umplute cu nectar şi poezia din dotare, dar am uitat foaia de cort şi sacul cu merinde, am uitat chiar şi pasul de defilare, am luat fotografia iubitei, dar am uitat cum se strigă înainte, cum întocmai şi la…
Aşa (dar...altfel)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 Aprilie 2017
De-un timp (ne)tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul (ne)mărginit şi gratis al întâmplării sale... şi-aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară, aşa, ca (ne)păsarea slăvită-n catedrale, aşa, ca (ne)simţirea trăită-ntâia oară, aşa, ca o iubire care n-a vrut să plece şi-(mi) spune că regina-i de-ajuns cu mat la rege! De-un timp…
Atât [cât (i)-a fost scris]
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Aprilie 2017
Eu am ajuns la capătul dinspre nimic, dar am crezut că voi găsi măcar neant... când se întâmplă să mai suflu, să mai strig numele tău, (m)-aud mirări de (di)amant şi alte pietre nestemate până când voi învăţa ce se petrece-ntr-un deşert al meu, al tău, al lui ş-al ei,…
Încă o dată (torenţial tangou)
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 Aprilie 2017
eu nu ţi-am adus apă vie/ izvoarele mele sunt moarte şi nici o scânteie înaltă/ să vezi ce lumină mai arde în ochii aceluia care/ a râs şi a plâns pentru tine cu preţul dispreţului dinspre/ blestemele tale senine cu preţul uitării în cele/ mai mici şi mai negre firide…
Ori (voroavă de mulţumire)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Aprilie 2017
ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană pământului lacom... ori poate/ vro steauă pletoasă, golană a vrut să mă lepede-n grabă/ din sânu-i cu ţâţe inapte, să scap de-o poreclă naivă/ în cest univers: papă-lapte! ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare, să aibă şi…
Foaie verde foaie rară (către poetul Daniel Corbu... La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Aprilie 2017
foaie verde foaie rară/ am ajuns la primăvară am ajuns pe înserate/ şi mă uit şi văd cum cade pe costişă raza lunii/ să se bucure nebunii că de mult nu mai văzură/ o aşa minunătură foaie verde foaie deasă/ iau nebunii câte-o rază şi o cară în spinare/ pân-se…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Totul se plăteşte (despre puritate)
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 Aprilie 2017
singurătate - geam de monastire - prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut sau din închipuire... plătesc (încet) cu naşterea şi moartea! plătesc fiindcă totul se plăteşte, fiindc-aşa s-a hotărât atuncea, când a-nceput să fie omeneşte a duce-n veşnic (fără milă!) crucea! atâtea chipuri: linişte pe targă, în flori de…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Tot (pregătiri de început)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 Aprilie 2017
tocmai de-acu şi pân-atunci/ păşesc pe taine şi porunci văd că mă duc în sus pe jos/ ca nătăfleţul făt-frumos văd că mă duc în jos pe sus/ şi tot găsesc nimic în plus numai arhangheli maculaţi/ sporovăind ne-nduplecaţi şi numai demoni foarte calmi/ blagoslovindu-mă cu psalmi doar cotoroanţe de…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Până când (era câte pe ce)
Scris de Ion Zimbru Marți, 04 Aprilie 2017
Trebuia să vină, dar nu a venit... am aşteptat până când mi-a trecut os prin os şi până când am crezut că-i murită şi că-s murit, până când mi-a trecut viaţă prin viaţă şi moarte prin moarte, până când am văzut că între noi poate fi numai departe... dar am…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Du-te acolo! (la mormântul lui Mihai Vartolomei, hodinească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Aprilie 2017
Te rog foarte frumos, du-te acolo, în mijlocul nopţii din mijlocul pădurii din mijlocul copilăriei şi vezi cum se aude cântecul în oul de privighetoare, şi vezi cum se aude blândeţea cuvântului în pântece de lupoaică şi de căprioară, şi vezi cum se aude trecerea înaltă a sângelui în copacii…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Păcăleală (cea mai frumoasă păcăleală)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Aprilie 2017
M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins... dar nu…
Din colecţia „Cele mei frumoase poezii rămase tablou” În numele legii (sentinţă definitivă)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 31 Martie 2017
Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată aceste cuvinte negre, spuse de-un om cu haină neagră şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii! Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete, ca şi cum sunt mai vinovat decât cei care mănâncă doar chiftele de lebădă şi…
Totem (la mormântul profesoarei de limba română, Geta Teodoru, fie-i ţărâna uşoară!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 Martie 2017
ce frumoasă erai/ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt…
Foarte uşor de presupus (autodenunţ)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 29 Martie 2017
Eu sunt un imbecil umflat/ la propriu şi la figurat! fac ha! ha! ha! şi sâc! sâc! sâc!/ teroare şi matrapazlâc! părinţii mei? părinţii mei/...[la fel de ţăcăniţi (şi ei) la fel de-analfabeţi şi proşti].../ m-au corcolit ca nişte cloşti, mi-au dat de toate, cât am vrut.../ şi am ajuns…
Pământ şi Dumnezeu (miau... şi mi-au)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Martie 2017
Am fost şi eu, odată, în preajma dumneavoastră, cu ochii şi cu pofta la masă, la fereastră... un fel de jucărie cu suflet mare-am fost... şi-aţi spus, şi unii şi-alţii, că-s animal şi-s prost! Apoi, şi mai scabroase cuvinte-aţi dat spre mine, şi, totuşi, nu vă crapă obrazul de ruşine...…
Divina Tragedia (mic tratat de Resemnare)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Martie 2017
Eu te visez cu totdeauna,/ tu mă visezi cu niciodată, eu te pândesc pe drumul mare,/ tu te fereşti pe drumul mic, eu am crezut că nu se poate/ ce s-a putut să nu se poată, dar n-am pus lacăt la uimire/ şi n-am trecut la inamic... n-am azvârlit cu…
Lăsaţi cuvintele să vină la mine! (rugă... în memoria lui Gheorghe Tudosescu, fie-i ţărâna uşoară)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Martie 2017
Vă rog foarte frumos şi mult, din toată suflarea vă rog: nu bateţi câmpii, nu rupeţi florile, nu călcaţi pe iarbă, nu blestemaţi zăpada şi ploaia, nu azvârliţi păsări şi păpuşi la gunoi... lăsaţi cuvintele să vină la mine... am să le pun să mă încolţească, să mă înflorească, să…
Lege şi Rost (in/credibil tangou?)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 24 Martie 2017
S-apropie... ea este... nu se poate să fie Alta, Altceva... nu amdecât o mare-mare bucurie:parcă aş fi Ulciorul lui Khayyam,din care bea întreaga Omenimeşi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost,să-i mulţămească, să-i sărute mânafiindcă ea-i de-a pururi Lege, Rost!S-apropie încet şi-nlăcrămată,cu mâinile întinse spre Atunci,când număram până la Şapte Taine,până la Zece…
Paralele (QED)
Scris de Ion Zimbru Joi, 23 Martie 2017
În spaţiul plin cu paralele drepte mă simt stingher, mă simt urât, mă simt murdar... până şi steaua mi-i urâtă, mi-i murdară şi nu-mi mai dă lumină perpendicular! În spaţiul plin cu paralele drepte nu sunt nici sfânt, nici drac, nici tot şi nici nimic, plătesc tribut unui principiu fără…
Astfel (nu?)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Martie 2017
Eu n-am ştiut să mor la timp şi cu folos, m-am fofilat şi am trăit fraudulos, printre mizerii şi candori,/ de mii şi mii şi mii de ori... şi sunt sătul de râs şi plâns până la os! Când mi-a şoptit cuvântul meu să-s tare prost i-am reproşat că voroveşte…
Trăsnet (şi paratrăsnet)
Scris de Ion Zimbru Marți, 21 Martie 2017
Şi fulger, şi tunet... şi-mi dă îndeajuns,/ primesc fără frică, să am de uimire, de foame, de dor,/ de stare... adică, aşa, pe tradus şi-nţeles mai uşor,/ chiar moartea să-mi pară o floare de colţ la ureche, balsam,/ dulceaţă amară şi cană cu apă alături, (des)cânt/ de pasăre-n frunză, plus-minus…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Singur pe Pământ (şi cel mai mare învins)
Scris de Ion Zimbru Luni, 20 Martie 2017
Ş-acum l-aud...bătea la geam şi mă striga... zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu are un loc al lui, numai al lui...şi i-am deschis cuviincios: era Cuvântul de Onoare! Venea de mult, dintr-un demult şi dintr-un timp tulburător, sfinţit de Mama şi de Tata, şi dintr-un spaţiu-n care Lacrimile…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Un cântec întrerupt (la mormântul copilei Ioana Cristina Bălan)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 18 Martie 2017
Cea mai dureroasă şi adâncă tăcere începe să se întâmple când vezi o pasăre moartă pe cărarea dintre cuib şi cântec, dintre a fost odată ca totdeauna şi este odată ca niciodată! Şi stai lângă pasărea fără timp, te uiţi în susul zădărniciei şi te asculţi pentru ultima oară: această…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Pe rug şi pe rugăciune (purificare infernală)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 Martie 2017
Mă-nclin în faţa frumuseţii tale, mă faci să uit, să ocolesc urâtul tot, tu-mi ţii pe mers şi sufletul şi steaua când văd ş-aud şi ştiu şi cred că nu mai pot! Din ochii tăi ca două catedrale îmi dai să beau şi râs şi plâns până la fund... numai…
