Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco are simţul umorului. Astfel, deşi era într-o situaţie oficială, „de bine”, cum se zice – inaugurarea unui nou loc de joacă – a observat şi alte repere decât cel oficial, mai puţin îmbucurătoare: o extindere de parter de bloc în apropiere, ascunsă oarecum de o frumoasă perdea vegetală. „Ia uite unde am venit!”, a exclamat viceprimarul.
„Precis nu are autorizaţie”, a plusat vicele, care a mai precizat de câteva ori până acum că în mandatul său nu s-au mai aprobat astfel de extinderi. „Bine că măcar nu are grătar în curte!” s-a bucurat viceprimarul. Privind însă mai atent după frunzele de camuflaj, am descopoerit nu un tanc, ci un grătărel în curtea privată de pe locul public.
Câinii de pază ai câinilor de pază
Presa este numită „câinele de pază a democraţiei”, însă şi „câinii” din presă pot fi lătraţi, de câini adevăraţi, dacă trec pe lângă gardul PSD de pe strada Eroilor. Înainte de conferinţa de presă a viceprimarului, stând la taclale, am aflat însă chiar de la dl Ciumacenco că şi în partid, la nivel de câini, nu există unitate: dulăii provin din medii diferite. „La început erau două curţi diferite şi unul dintre câini era de pe partea ailaltă de gard, dari acum, nemaifiind gardul…”
Vot cu bile… de mestecat
Şi tot stând la taclale, am aflat că viceprimarul este uşor dezamăgit că n-au apărut şi pe la Galaţi automate pentru ciocolată, sucuri sau ţigări. Avem doar mici automate cu gumiţe de mestecat, din cele sub formă de bile. „Mie îmi place verde, dar de câte ori iau, îmi cade câte una albă”, mărturiseşte Ciumacenco. Poate fi o premoniţie pentru un vot cu bile?
Transparenţă… opacă
Senatorul PD-L Marius Necula s-a oferit să afle ce şi cum atunci când presa a protestat, după ce o instituţie a statului a refuzat să ofere datele cerute, invocând o dispoziţie de minister, conform căreia pentru orice întrebare, purtătorul de cuvânt de la Galaţi trebuia să aştepte răspunsul purtătorului de cuvânt de la Bucureşti.
Chiar dacă ziariştii voiau să ştie date despre nivelul Dunării şi nu cine ştie ce informaţii clasificate sau despre vreun ciubuc al cuiva! Căci omul din Capitală trebuia să-l întrebe tot pe cel de aici cum stau lucrurile în teritoriu… Silit la o reacţie în faţa presei, senatorul s-a oferit să ceară amănunte de la directorul uneia dintre instituţiile cu consemn de păstrare a tăcerii.
„Promit că voi vorbi cu Otrocol”, a spus amabil parlamentarul PD-L. „Nu mai este?” – s-a mirat însă Necula, aflând că partidul său chiar îl schimbase pe directorul PSD cu unul PD-L. Nici senatorului nu i s-a părut logică situaţia, dar probabil că nu va avea cu cine vorbi nici la Bucureşti, unde miniştrii sunt interimari şi îşi lustruiesc valizele, n-au ei timp de fleacuri, precum transparenţa…
