Cercetările arheologice preventive la Cavoul Roman, finanţate de Primăria municipiului Galaţi şi realizate de Muzeul de Istorie "Paul Păltănea", sunt aproape de final. Monumentul funerar a fost complet scos la lumină de sub gunoaie şi pământ. Potrivit arheologului Gabriel Jugănaru, având în vedere orientarea lui, modul în care a fost decorat, dar mai ales ţinând seama de faptul că este un mormânt individual, este considerat unicat în România. Mâine, reprezentanţi ai unei Universităţi din München vor realiza o scanare 3D a tuturor zidurilor, care va sluji la găsirea celei mai bune soluţii de restaurare şi punere în valoare a monumentului.
„Lucrările de cercetare arheologică sunt aproape finalizate în sensul că a fost conturat atât la interior, cât şi la exterior întregul mormânt Hypogeu, o construcţie subterană, cu două încăperi păstrate, care adăpostea, probabil, un personaj de rang înalt, cu o funcţie militară”, ne-a declarat arheologul Gabriel Jugănaru. Concret, a fost descoperită intrarea, configurată la bază de o lespede mare de calcar gălbui de Başchioi (Tulcea). „Călcând pe această lespede se intră în camera principală, ai cărei pereţi au o grosime de circa 1,50 m, şi o înălţime până la nivelul antic de călcare de 50 cm. Mai sunt încă 20 de centimetri sub nivelul antic de călcare, dar aceia reprezintă fundaţia. Camera mică are dimensiuni mai reduse, pereţii mult mai subţiri, şi noi credem că acolo a fost depus şi defunctul. În camera mare, cel puţin pe peretele de vest, s-a păstrat integral o bandă formată din două linii paralele, şi numai în două locuri, la distanţe egale, sunt două linii verticale care creează practic un chenar, în mijlocul acestora fiind patru puncte trasate cu pensula, dispuse, la rândul lor, în cruce. Deocamdată, tot decorul este în stil geometric, nu figurativ. În camera mică decorul diferă, este dispus mult mai jos, aproape de nivelul de călcare, şi constă dintr-o bandă plină, cam de zece centimetri, lucrată tot cu vopsea roşie”, ne-a explicat arheologul.
Ce s-a descoperit
„În camera mare nu am găsit decât urme ale nivelului antic de călcare, care consta dintr-o bază formată din argilă roşie, peste care se află un strat dur, format din mortar în amestec de pământ galben. În partea de nord a camerei mici, în absidă, am găsit urma unui mic suport format din patru plăci de calcar de Başchioi, cu laturi egale de circa 40 de centimetri, care putea constitui baza unui altar. Iar în spatele lui, spre camera mare, sunt două urme ale unor stâlpi, tot din calcar de Başchioi, iar în stânga şi în dreapta acestor stâlpi sunt foarte multe bucăţi sfărâmate tot din această rocă. Acolo considerăm noi că putea fi amplasată acea firidă pe care era depus defunctul. În zona lui am descoperit câteva obiecte despre importanţa cărora, chiar excepţională, vom face o conferinţă de presă”, ne-a explicat arheologul. De asemenea, s-au găsit şi câteva oseminte, dar nu în absidă, ci în dărâmăturile din jurul construcţiei.
De ce este unicat
„De regulă acest tip de morminte, cel puţin în Sciţia, zona învecinată, erau orientate est-vest, şi erau familiale, în sensul că adăposteau până la câteva zeci de defuncţi. Aici avem o altă orientare, nord – nord-vest, sud – sud-est. Plecând de la orientarea mormântului, de la modul în care a fost decorat, de la faptul că a fost individual, îl considerăm unicat în România. Mormântul poate fi din a doua jumătate a secolului al III-lea sau prima jumătate a secolului al IV-lea. Analiza materialului ceramic şi a pieselor pe care noi le-am găsit va determina o datare mai exactă, poate chiar la nivel de deceniu”, a precizat arheologul Gabriel Jugănaru. Pe cât de grea a fost săpătura, ţinând cont de gunoaie şi depuneri, pe atât de dificilă va fi interpretarea ştiinţifică a descoperirilor, pentru că sunt foarte multe ipoteze şi teorii, iar specialiştii trebuie să fie cât mai obiectivi. Conform datelor, monumentul este un melanj de roman (tipul de mormânt, Hypogeu), de goţi şi de sarmaţi (după inventarul descoperit), iar toate acestea trebuie argumentate ştiinţific.
Când totul răul e spre bine
Descoperirea unei ţevi peste latura de vest a zidului a îngreunat pentru o vreme lucrările arheologilor. „Deviind ţeava, s-a întâmplat un lucru foarte bun”, ne-a dezvăluit arheologul. Pe scurt, constatările făcute în urma săpăturilor făcute pentru devierea conductei le vor permite arheologilor să calculeze adâncimea gropii în care s-a construit cavoul şi care a fost înălţimea acestei structuri. „Cum s-a făcut construcţia: de la nivelul de călcare antic, pe care l-am determinat cu ocazia mutării conductei, s-a săpat o groapă care avea amprenta configuraţiei exterioare a cavoului, şi în groapa aceasta s-au zidit pereţii şi s-a făcut bolta. Deasupra, s-a ridicat o movilă foarte mare de pământ, un tumul, care a fost distrus, în 1974, când s-a sistematizat zona. Întâmplarea a făcut ca atunci când s-a deviat traseul conductei, să nimerim în marginea gropii făcute atunci, şi cu acea ocazie am constatat cu mare bucurie că loess-ul, adică stratul natural, neumblat de om, peste care se află o depunere de negru, este mult mai sus decât ce avem noi aici. Şi putem calcula nivelul de la care s-a săpat în jos. Vom putea spune cu precizie maximă care a fost adâncimea gropii care a conţinut cavoul şi putem determina şi înălţimea structurii”, a explicat specialistul.
Cum ar putea fi pus în valoare
Echipa de arheologi, care a fost ajutată la săpături de un grup de studenţi la Istorie, este convinsă că artefactele şi informaţiile descoperite pot constitui argumente solide pentru restaurarea şi valorificarea acestui monument. „În varianta ideală, se poate face, după părerea mea de arheolog, o construcţie care să acopere integral această structură, cu o pasarelă de pe care se poate vizualiza tot ce este aici. Am descoperit şi o serie de blocuri masive din bolta celor două încăperi, boltă care a fost construită numai din cărămizi. Toate aceste fragmente, dintre care avem şi o bucată uriaşă de peste o tonă, vor putea fi repuse, susţinute de nişte suporţi metalici, la poziţia iniţială, încât să sugereze bolta. Iar deasupra se poate face, în cadrul acestei construcţii, la scară 1/1, reconstituirea întregului cavou, dar dintr-un material foarte uşor”, spune arheologul.
Până la restaurarea şi valorificarea monumentului, care este un proiect de durată, pentru care se doreşte accesarea fondurilor europene, cavoul va fi adăpostit sub un cort special, în formă de hangar, care va etanşeiza perfect toată structura. Pentru a proteja tencuiala pictată, în interiorul cortului trebuie montate nişte dezumidificatoare.
