Dezgropat de sub un metru şi jumătate de gunoaie, Cavoul Roman şi-a dezvăluit nu doar zidurile groase, construite din piatră adusă din zona munţilor Măcin - şist verzui nefasonat, legat cu mortar roman – şi tencuiala interioară a celor două camere, pictată cu roşu. Cea mai spectaculoasă descoperire a cercetărilor arheologice preventive, desfăşurate de Muzeul de Istorie şi finanţate de Primăria municipiului Galaţi, o reprezintă un mic tezaur: foiţe din aur şi pietre semipreţioase din categoria granatelor.
„A trebuit să evacuăm zeci de camioane de resturi menajere, de pământ şi moloz, până să ajungem la resturile Cavoului Roman, care se află într-o stare de conservare precară. Construcţia a fost întreagă în 1974, dar a fost aproape distrusă de cei care au făcut groapa pentru fundaţia blocului”, a dezvăluit ieri, într-o conferinţă de presă, arheologul Gabriel Jugănaru, şeful şantierului arheologic.
Conform expertului, construcţia de formă rectangulară, compusă din două camere, are o lăţime de 8,2 metri, o lungime de 9,4 metri şi o amprentă la sol de circa 60 de centimetri înălţime. Cea mai importantă descoperire s-a făcut în zona centrală a camerei mici: „Am reuşit să găsim într-o groapă un mic tezaur format din foiţe de aur, decorate cu diverse motive geometrice, şi 20 de pietre semipreţioase, numite almandine. Sunt nişte pietre roşu-rubiniu care se foloseau ca piese de montură la inele, broşe şi la pandantive, în antichitate. Faptul că ele au fost depuse intenţionat într-un loc ascuns dovedeşte că au avut o misiune certă: au făcut parte din bagajul din lumea de dincolo al defunctului care fusese îngropat acolo cu mari onoruri. Foiţele de aur asociate cu aceste pietre preţioase au fost găsite şi la Constanţa, într-un mormânt de copil, datat în secolul II după Hristos, lângă consulatul turc. Din secolul II până în secolul V, aceste piese de montură capătă o mare răspândire”, a dezvăluit specialistul.
Pietrele semipreţioase vor fi analizate la Universitatea Ludwig Maximilians din München, Germania, pentru a fi determinat locul din care provin - Tirol, India sau Sri Lanka.
Monumentul nu mai este din secolul al IV-lea!
„Acest mic tezaur este foarte important nu numai pentru spectaculozitatea lui - arată că defunctul avea un potenţial economic important - ci ne ajută foarte mult şi în ceea ce priveşte datarea acestui mormânt. Toate aceste elemente pe care le-am descoperit în Cavoul Roman ne-au determinat să propunem o datare cuprinsă între a doua jumătate a secolului al II-lea şi a doua jumătate a secolului al III-lea după Hristos, deci în plină dezvoltare a lumii romane aici, la Dunărea de Jos. Această datare este întărită şi de cele peste 60 de cărămizi, decorate cu ştampila flotei dunărene Classis Flavia Moesica, găsite din bolta camerei mici, cărămizi realizate într-un singur lot, special pentru această construcţie. Acest mormânt este contemporan cu ceea ce se întâmpla la Barboşi, castellumul de la Barboşi, cu castrul de la Barboşi, cu necropola şi cu aşezarea civilă, deci toate făceau parte din peisajul arheologic al acestei zone”, a precizat arheologul Gabriel Jugănaru.
Ziduri dublate de constructori şi pictate
Arheologii au remarcat şi o serie de elemente constructive interesante ale acestui monument. Pe de o parte, dimensiunile foarte-foarte mari, pe de altă parte zidurile foarte groase. Se pare că, la un moment dat, constructorii au dublat grosimea zidurilor tocmai pentru a putea consolida structura, în vederea susţinerii bolţii. Mai mult, datorită dimensiunilor impresionante, este posibil ca elevaţia pereţilor şi bolta să fi depăşit nivelul de la care a fost săpată groapa de fundare, şi implicit nivelul de călcare antic. Peste toată construcţia a fost ridicat un tumul, o movilă distrusă în 1964, când s-a făcut nivelarea zonei pentru extinderea cartierului Dunărea.
Aşa cum aţi mai putut citi în ziarul "Viaţa liberă", partea interioară a pereţilor cavoului este tencuită cu un mortar alb, pe bază de var şi nisip, toate laturile încăperilor fiind decorate în partea inferioară, deasupra nivelului de călcare, cu nişte motive pictate liniar. „În camera mare sunt nişte benzi orizontale, deasupra cărora se află nişte chenare verticale, iar în camera mică, o bandă foarte groasă, de circa zece centimetri, plină cu vopsea roşie, toate colţurile cavoului fiind marcate cu nişte benzi verticale, tot cu vopsea roşie. Este ceea ce s-a mai păstrat. Din relatările profesorului Mihalache Brudiu (arheologul care a cercetat situl la momentul descoperirii, în 1974 n.r.) care a găsit pe loc bucăţi din pereţii cavoului şi din cupola acestuia, erau şi alte tipuri de decor care, din păcate, nu s-au mai păstrat. Putem propune, totuşi, o reconstituire a acestui decor", a precizat arheologul Gabriel Jugănaru.
Cercetătorii au mai descoperit şi oase: fragmente de femur şi de bazin care vor fi analizate de un expert în antropologie pentru a se vedea dacă aparţin aceleiaşi persoane, sexul şi caracteristicile acesteia.
Defunctul a fost comandant militar
Potrivit expertului, monumentul este unicat prin tipologia şi prin cronologia lui. „Cavoul Roman de la Galaţi este, din câte am investigat noi până acum, cel mai timpuriu monument de acest fel, descoperit în lumea romană din zona aceasta. Pe de altă parte are şi un specific militar, pe care noi l-am dedus din piesele descoperite aici, în 1974, de profesorul Mihalache Brudiu. Nişte părţi componente – opritoare din os - ale unui arc de tip reflex, pe care romanii îl foloseau la scară largă, arc
care îşi are originile în Asia Centrală, fiind adus în zonă la noi de către sarmaţi. Mai avem nişte mici catarame din argint, care se foloseau pe harnaşament. Toate ne fac să credem că mormântul a aparţinut unui comandant militar din perioada de maximă dezvoltare a zonei Barboşiului”, a mai spus arheologul.
Ce urmează
În prezent, mormântul a fost acoperit cu un cort de tip tunel, acoperit cu o prelată specială, ignifugată şi rezistentă la apă, dar trebuie realizat un dren cu un bazin de captare a apei pluviale. După ce va fi racordat la energie electrică, vor fi montate aparate pentru controlul umidităţii, în vederea conservării în condiţii optime a tencuielii pictate.
Vestea bună este că raportul de cercetare arheologică preventivă, întocmit în urma săpăturilor, a primit avizul favorabil al Comisiei Naţionale de Arheologie de la Ministerul Culturii, iar Primăria poate demara procedurile pentru studiu de fezabilitate necesar în vederea punerii în valoare a Cavoului Roman. Din păcate, gălăţenii continuă să arunce gunoaie peste gardul ce împrejmuieşte situl arheologic de pe strada Oţelarilor, dintre blocurile D14 şi D16.
Cea mai spectaculoasă dintre descoperirile făcute de arheologi, în cadrul cercetărilor arheologice preventive desfăşurate la Cavoul Roman - monument istoric al Galaţiului situat pe strada Oţelarilor, între blocurile D14 şi D16 -, o reprezintă un mic tezaur format dintr-o serie de foiţe din aur, decorate cu diverse motive geometrice, şi 20 de almandine - pietre semipreţioase din categoria granatelor.
„Pietrele roşu-rubiniu se foloseau ca piese de montură la inele, broşe şi la pandantive în antichitate. Faptul că au fost depuse intenţionat într-un loc ascuns dovedeşte că au avut o misiune certă, sigură: au făcut parte din bagajul din lumea de dincolo a defunctului care fusese îngropat acolo, cu mari onoruri. Acest mic tezaur este important nu numai pentru spectaculozitatea lui, arată că defunctul avea un potenţial economic important, ci ne ajută foarte mult în ceea ce priveşte datarea acestui mormânt”, ne-a declarat arheologului Gabriel Jugănaru. Astfel, în loc de secolul al IV-lea după Hristos, actuala atestare a monumentului, este propusă o nouă datare, cuprinsă între a doua jumătate a secolului al II-lea şi a doua jumătate a secolului al III-lea după Hristos, în plină dezvoltare a epocii romane la Dunărea de Jos.
„Acest mormânt este contemporan cu castellumul de la Barboşi, cu castrul de la Barboşi, cu necropola şi cu aşezarea civilă, toate făceau parte din aşezarea arheologică a acestei zone”, a precizat specialistul.
Vom reveni cu amănunte.
