Negreşit (către Mihai Eminescu şi Victor Cilincă, în Ziuă Aniversară, Respect!)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Am să te văd, sigur că da... am să te văd

chiar dac-o fi tocmai atunci, după prăpăd -

am să te văd chiar dacă n-ai/ să vrei, chiar dacă n-o să mai

cunoşti cărarea, drumul, calea spre-ndărăt!

Am să te văd atunci ş-acolo, negreşit,

uitându-mă, uimindu-mă spre răsărit

şi lăcrămând din când în când/ şi tot visând şi aşteptând

să te înalţi din nou şi sfântă peste schit!

Să te înalţi, să te opreşti noaptea, n-amiez,

pentru odihnă şi mirare şi botez -

ş-apoi să pleci încet, pe sus,/ cu tot cu nuntă, spre apus...

şi luminându-mi drumul bine înţeles!

Ş-am să te-aud, sigur că da... am să te-aud -

cum şi atunci, tocmai atunci, la început -

cum lăcrămezi şi stai mereu/ în schitul sufletului meu

singur, înalt şi-n veac de veac re/cunoscut!

Citit 8494 ori Ultima modificare Luni, 14 Ianuarie 2019 17:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.