de ce nu-(ţi) ceteşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) ceteşti idiotul?
pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul!
părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună -
toţi uită că ziua-i murdară,/ toţi uită că noaptea nu-i bună!
de ce te repezi la icoane ?/ de ce te răsteşti la cuvinte?
scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte!
de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii?
ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ sugi sânge deştept şi te-nfurii
că sunt prea domoli paraziţii/ statornici în soldele tale,
şi-ţi suflă în borş şi-n ureche,/ şi-ţi zbiară şi-n somn osanale?
fă-ţi cruce - măcar cu atâta/ smerire să treci peste ape,
măcar cu atâta iertare/ pământul scuipat să te-ngroape - !
fă-ţi cruce şi cere-(ţi) iertare/ - [astfel te-ndeamnă (ne)totul]
că nu (ţi)-ai cetit mormeţii !!!/ că nu (ţi)-ai cetit idiotul !!!]
(Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou")