pe fiecare frunză scrie toamnă
cu galben în caligrafii de vânt -
mă iartă-mă şi bună ziua, doamnă:
mi-i frig, mi-i dor şi parcă nu mai sunt !!!
de ce mi-i dor (?) - e singura-ntrebare -
caut răspuns zburându-mă în gol -
sunt pasărea de-a pururi călătoare,
de-a pururi rătăcindu-se de stol !!!
în toamna asta nu mai plec de-acasă -
nici o plecare nu mai are preţ -
rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă
şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ !!!
şi parcă nu mai sunt de-atâta brumă -
tăcerea ta la flacără condamnă -
pe fiecare frunză scrie du-mă (!)
şi iartă-mă şi bună seara, doamnă !!!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)