Odă Cailor Anonimi (I) (în buiestru)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Moto:

„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc –

tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal//

şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început –

erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”

                                                           (Iolanda Cremene)

 

O, caii mei!...o, caii mei!.../ v-aţi săturat cu flori de tei!...

eu n-am avut şi n-am habar/ că voi râvniţi ovăz cu jar,

visaţi că veţi fugi călare/ cu făt-frumos din întâmplare

şi cu ileană delicată,/ veşnic logodnică şi fată

de împărat cu bardă-n lună,/ ori de sărman cu minte strună...

şi vă ajunge-un zmeu timid,/ cu solzi de aur şi argint,

gata de sfadă şi de dor/ că doar nici lui nu i-i uşor

când vede-un cal înaripat,/ cu subiect şi predicat

cum se tot duc şi se tot duc.../ şi el rămâne singur-cuc!!!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou!)

Citit 6594 ori Ultima modificare Luni, 30 Septembrie 2019 17:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.