Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” CÂNTEC de PANAHIDĂ (pericopă)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Stă şi aşteaptă-n în sicriu/ - e gata pentru panahidă -

câţiva gropari se plictisesc,/ blestemă, râgâie şi-njură

fiindcă n-au timp de pierdut,/ vor să termine şi să-nchidă,

să plece-n crucea mamei lor,/ la un pahar cu băutură -

doar sunt năpăstuiţi ca noi,/ bătuţi de timpuri şi de vremuri -

nu ai cum să nu vezi, n-ai cum/ să nu începi să te cutremuri!

Şi nici măcar nu pot să cred/ că stă întinsă-n patru scânduri,

că e chiar ea-ntr-un trist balans/ printre confuz şi pericopă -

şi vine-aşa, ca din neant,/ o fornăială printre rânduri,

într-o lentoare fără rost/ şi din sincopă în sincopă,

să se priceapă că n-a fost/ nici credincioasă şi nici sfântă,

că nimeni, întru pururea/ şi neam de neam, n-o mai cuvântă!

Veniţi şi voi, habotnici seci/ şi cuvioşi prin silnicie,

şi ridicaţi spre cer, grăbiţi,/ această mică panaghie -

şi-n semn c-aţi fost aici când ea/ v-a pus pe suflet sărbătoare,

sorbiţi din paos... şi plecaţi/ de lângă Trista mea Candoare!!!

Citit 7455 ori Ultima modificare Marți, 05 Iulie 2022 00:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.