Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou"
E PUR ŞI SIMPLU-N LUME CÂND ARĂTURA-I GATA
şi vii vin cu seminţe degrabă-n buzunare,
când plânge împrejurul, dar nimenea nu moare,
oricât ar vrea pământul, oricât ar vrea lopata!!!
nu din seminţe-s toate: şi sfinte, şi păgâne???
nu zicem: du-o doamne-n ţinutul cu verdeaţă???
nu credem totdeauna că cineva ne-nvaţă -
din tot nimicul cesta - ce pleacă, ce rămâne???
eu sunt... tu eşti... el este - eternă amăgire
în care-ndeasă vamă şi prostul şi-nţeleptul!!!
aceasta-i vama! - iată, ne repezim cu dreptul,
spre drept! - dar cine ştie într-adevăr... să spună!!!
ştim unde-i adevărul?! ştim plata şi răsplata?!?!
ştim oameni!? ştim fiinţe!? şi ştim şi nefiinţe!?!? -
am fost nişte seminţe!!... suntem nişte seminţe!!!
ŞI-I PUR ŞI SIMPLU-N LUME CÂND ARĂTURA-I GATA!!!
