Inaugurăm astăzi o rubrică nouă, dedicată situaţiilor absurde din Galaţi pe care autorităţile şi partidele politice ori (se fac că) nu le văd, ori le tolerează. În acest moment, gigacaloria care ne încălzeşte sau nu caloriferele nu are un stăpân. Dar s-o luăm sistematic, într-o incursiune prin calorifere.
În acest moment, legal, Galaţiul ar trebui să aibă căldură la calorifere. Dar pe alocuri şi sistematic n-are, ori se încălzesc melancolic doi-trei elemenţi şi aceia cu robinetul dat la maxim! Mergând mai departe pe ţeava caloriferului descoperim că oraşul are o reţea de distribuţie lungă de ajunge până la Timişoara, dar găurită ca un ciur şi cu pierderi uriaşe: 40 la sută din energia termică. Ca un corolar, găurile din calitatea serviciilor de încălzire le găuresc gălăţenilor buzunarele la plata facturilor la întreţinere. A cui este însă gigacaloria? Greu de spus. Apaterm, societatea locală al cărei rost este să distribuie agent termic, se află în pragul falimentului şi pe deasupra nu are licenţă de distribuţie a căldurii. Nici ea nu ştie în acest moment ce va face mai departe, mai ales că şi contractul prin care i-au fost concesionate reţelele expiră la finele lui decembrie. La capătul opus al conductei se află Electrocentrale, care are licenţă de distribuţie a căldurii, dar deocamdată nu-i foloseşte la nimic pentru că nu are reţele şi nici contracte cu asociaţiile de proprietari. Tot în categoria absurdului, avem consilieri care cu mâna votează preţul pe care trebuie să-l plătească gălăţenii pentru apa caldă (călâie) şi căldura de câţiva elemenţi a caloriferelor, iar cu gura critică preţul mare pe care se (pre)fac că nu l-au votat! Păcat că tot acest absurd întins ca guma de mestecat nu e în stare se ne încălzească… Ar fi mai ieftin şi mai rentabil.
Vom continua rubrica dedicată absurdităţilor de Galaţi nu înainte de a vă ruga, dragi cititori, să ne propuneţi noi paradoxuri.
