Sau trebuia să fi plecat mai înainte
de-a fi-nceput cest crud spectacol ordinar...
sau trebuia să fi rămas atunci, în urmă,
printre nimicuri sfinte, singur şi hoinar!
Să fi rămas unde stă timpul şi-unde locul
(n)-are nimic în legănare şi-n descânt,
unde văzduhul e sfinţit de ochii mamei
şi naltul umblă (omeneşte) pe pământ!
Atunci, acolo, sub secanta selenară,
sub cerul plin cu ochii tatei, trecători
pe cest rotund (încă-nvârtindu-se-n rotire)
hrănit cu viaţă de părinţi nemuritori!...
Să fi plecat, să fi rămas...! Ce aleluia
bolborosesc nişte vicleni de sub stihar!...
din ce în ce, urma rămâne mai în urmă...
scrâşnesc şi-nghit acest spectacol ordinar!
