LA două CAPETE (dosarele Z)

Scris de Marți, 20 August 2019

când m-ai strigat, ne/vinovato – parcă ieri-i – eram la capătul sintactic al căderii şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare, ca (pe)-un îndemn demonic la continuare, ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde am învăţat că VEŞNICIA se ascunde şi hohoteşte senzual într-o secundă indiferentă, păcătoasă şi…

NIMIC în MIŞCARE (PSALM în ZIGZAG)

Scris de Luni, 19 August 2019

Moto:„noi suntem ca şi fluturii care dau din aripi pentru o zi şi cred că este pentru totdeauna” (CARL SAGAN) te rog să vii la mine, în zigzag,în zborul meu – în rostul meu, adică –am să te-ascult cu/minte ş-am să tacînalt şi alb, pe-un fir de levănţică te rog…
Sunt bulgărul acela – cred că-l ştii – rostogolit în jurul firii tale când timpul meu – tic-tac, tac-tic – bătea ca un pui strâmb, cu aripi inegale! Şi m-ai văzut şi-ai spus că nu mă laşi departe, fără ploaie şi zăpadă, să mă usuc, să fiu biet lut uitat,…

OMUL fără UMBRĂ (dosarele Z)

Scris de Vineri, 16 August 2019

nu ştiu să fac nimica, nici măcar/ un fir de umbră n-astă grea lumină – aşa-s de gol şi şters, naiv şi-abstract,/ steaua mi-a fost banală şi puţină n-am priceput să mă înham la timp,/ la vreme şi la câte şi mai câte n-au haz şi rost, nu au nici…
şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare de când aştept – fără preget – / să vină trenul cu mătăsuri – iar trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri să…

Morgă şi Stil (schepsis în ”la” minor)

Scris de Miercuri, 14 August 2019

Viteaz ca-n cărţile cu laşi,/ puneam des/cântece pe foc – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu mă mai joc!...nu mă mai joc! Mi se părea mirobolant/ cest rit bizar, spăimântător – şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ ştii c-o să mor!...ştii c-o să mor! Greieri şi fluturi talentaţi/ în ceastă ardere de tot…
Stau aşa, cu inima-ntr-o parte/ şi mă uit la cer şi înţeleg ce se petrecea la începuturi,/ când ştiam descântecul de melc şi gândeam mai repede la tine,/ uite-aşa, cu capul pe genunchi – şi era frumoasă supărarea/ genelor în formă de triunghi !!! Stau aşa – clepsidră fără vreme/…
Ce frumos mi-a dat mâna, atunci, în primăvara aceea sobră şi tulburătoare - era horă în sat, şi era şi duminecă, şi numai păsări ascuţite şi lungi, aşa, ca nişte linii aripate, desenau văzduhul cu geometrii uşoare! Am jucat ciuleandră, am jucat şotron, am jucat veronică şi mihai, am jucat…
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii…
zic mereu că nu am o clipită că nu am cerneală şi cuvânt să-i răspund ca unei copilandre triste de la cer până-n pământ cred că ştie care-i adevărul ştie că-s pierdut că-s mincinos ştie şi m-aşteaptă şi mă iartă sub lumina geamului din jos poate fug din ceastă rătăcire…
HAI SĂ CĂUTĂM COPILĂRIA unde am uitat-o într-o zi frică am c-a putrezit şotronul cred că cercul nu mai are pi plânge în tăcere am visat-o chiar în noaptea asta de acum seara stă cu nimenea pe prispă ziua umblă singură pe drum poart-aceeaşi rochie de stambă merge tot cu…

E mâine, Mamă! (elegie fără de sfârşit)

Scris de Miercuri, 07 August 2019

E mâine, Mamă... parcă ieri era un astăzi... dimpreună... dar nici gândul nu mă ducea să văd în locul tău cenuşa unui vis înflăcărându-l, înflăcărându-mi timpul până când începe punctul pregătit să vină în drumul meu, să-i spun şi să-i arăt cum ai făcut şi mi-ai lăsat lumină! E mâine,…
veniţi vă rog la mine-n catacombe mâine aduc trecutul în prezent fiindcă viitorul nu mai vine eu sunt cel mai amarnic repetent! veniţi să vă luaţi tot ce mai este ce se mai poate din ce-a fost demult luaţi că se termină şi trecutul şi n-am să am la ce…
fluture şi flutură,/ vise vi se scutură, vi se taie zboru-n două/ cu-ascuţiş de lună nouă, sub înalt de lună plină/ umbra vieţii vi se-nclină, iar zigzagul vi se-ndreaptă/ şi neantul vă aşteaptă din secundă în secundă/ să vă-ngroape, să v-ascundă unde nu-i nici „nu-i”, nici „este”,/ nici „acele”, nici…
Bate vântul frunzele pe vale/ - unde mai găsesc blândeţii tale loc de legănare, loc de joacă,/ să întindă mâinile, să tacă? Îmi aduc aminte - se aude/ cum făceam din clisă paparude, cum ploua şi ne strigau afară/ flori de tei şi lemne de vioară! Aşteptam până răsare Luna/…

NEC PLUS ULTRA (despre NEC PLUS ULTRA)

Scris de Vineri, 02 August 2019

Moto: „când a bătut la uşă o lumină/ el se uita n-oglindă şi credea că nu mai poate nimeni să vină/ să-i ceară iertăciune şi să-i dea şi a privit şi a uitat să mintă/ şi toată viaţa dat-o-şi-a-n cenuşă tot el era acolo în oglindă/ şi s-auzea cum bate-ncet…

CATHARSIS (despre catharsis)

Scris de Joi, 01 August 2019

secanta-risc fundamentală trece ca un sărut-secure prin oglinzi - e nemilos şi e aşa de rece - frumoasa mea, la nimeni să nu-l vinzi !!! îl cumpăr eu - eu nu mai cred în parce, toţi zeii mei degeaba au murit - oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi…
Cer iertare, Mamă... sunt încet,/ viaţa asta-ncepe să mă doară şi-mi aduce-aminte cum, atunci,/ nu credeam c-aud ultima oară o tăcere ca un fel de-adânc/ în odaia dinspre miazănoapte, şi un fel de strigăt lung şi surd,/ şi un fel de multe alte şoapte, nu credeam că văd un început/…

ROMÂNEŞTE şi IARTĂ !!! (dosarele Z)

Scris de Marți, 30 Iulie 2019

inima ta sufletul meu româneşte cum păsări lungi cântă păsări fără plată n-am să n-ascult ce mi se-ntâmplă cereşte n-am să nu tac până-mi va fi niciodată n-am să nu tac până-mi va fi totdeauna fără să ştiu că tu mi-aduci descântare celei dureri despre ce poate fi-ntruna cest dor…
mărturisesc: n-am fost atent/ să văd cât poate fi de-absentă, n-am auzit şi n-am văzut/ cum că nici tu nu eşti atentă! mărturisesc: nu cred că pot/ a fi în stare să-mi iau seama cum de nu ştiu că am uitat/ demult „si vis amari, ama”! mărturisesc: este-n zadar/ orice,…
las timpul singur şi mă duc să văd ce a rămas acolo, în uitare, pe-o margine de vis, departe hăt - mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu, iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd câte e de singur dumnezeu, parcă vecia lui ar fi de vină îngenunchez…

DARE de SAMĂ (aceeaşi/acelaşi)

Scris de Vineri, 26 Iulie 2019

Moto: „şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început - erai pe unde nici n-ai fost/ - ştiu toată moartea pe de rost” (Iolanda Cremene) (!!!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept - suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţi n-aceeaşi…

CEVA (despre ALT CEVA)

Scris de Joi, 25 Iulie 2019

şi bate la poartă - să cred că-i MISTER? să cred că-i banal? inutil? efemer? să fug? să rămân? să-l primesc? SĂ-L ÎNFRUNT? să plâng temător? să mă creadă mărunt ??? şi bate la geam - ce curaj! ce curaj! - CEVA parcă-mi spune c-ar fi un VRĂJMAŞ, că sunt…

MAMA DORULUI (!!!)

Scris de Miercuri, 24 Iulie 2019

mi-i dor de MAMA cum nu mi-a mai fost, ori cum mi-a fost din/totdeauna, poate-i mai bine să-nvăţ moartea pe de rost şi să mă duc plângând, să-i spun şi TATEI că ŢĂRNA lor CURATĂ a rămas ACOLO, pe un DEAL şi pe o VALE, într-un CĂTUN tăcut şi într-un…
Pagina 4 din 68