Sigur că da!... Cărarea spre Dantelărie-i anevoioasă, dar şi ademenitoare! Începe taman Atunci şi se termină taman Acolo, ca un semn de Uimire... de Resemnare! Cred că aşa poate să înceapă : „Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ (s)-au pogorât fiorii lianelor de ger,/ spre braţul meu de-o viaţă, ce căuta, stingher,/ virginitatea verde din frunzele fecunde!// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a-(mi) împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de c� ...

[...Mă visez(i) cu mâna-ntinsă până la Dantelărie...]/...Toată viaţa se întâmplă pregătirea cestui vis.../ tocmai de atunci, de-acolo şi de unde şi de când/...până când...nici după moarte nu pot crede că se ştie/ Ce sau Cine hotărăşte „(n)-am închis” şi „(n)-am deschis”,/ Ce sau Cine decretează „(n)-am de spus” şi „(n)-am de gând”!... Tocmai de Atunci...Atuncea, Când pe mijloc de Mirare/ se rotea tot Universul şi-(mi) părea o Jucărie,/ şi-(mi) p ...

Moto: Dacă aş găsi răspuns la întrebarea „cine sunt eu?”           nu ar mai exista nici o întrebare! (Paul Brunton)   !eu nu sunt eu. şi nici nu mai întreb pe nimeni despre mine. nu răspund la provocări şi lovituri. nu plâng. nu râd. mă simt mai mic decât mărunt!   !eu nu sunt eu. oriunde am fugit nu l-am găsit nicicând pe celălalt. oriunde m-am întors nu eram eu. era ceva mai nalt decât înalt!   !era ceva frumos. de nedescris. era ceva urât. de nevăzut. ...

Iobagul face riduri, ridică ranga-n slavă: – Ce, bă, te dai gorilă? Nu vezi că eşti o pleavă? Vezi asta? Numai una dacă îţi dă băiatu’, nu are ce să-ţi facă nici Mincu şi nici Tatu! Eşti mult şi prost, otravă! De ce te-ai pus în slujba celui ce pus pe gâtul Moldovei Sfinte drujba? Comportă-te odată, trezeşte faraonul, să-mi deie datoria, că, altfel, trece Donul! – Ştiţi, tov. Iobag, lăsaţi-l, e obosit şi cască fiindcă are-n stânga o sculă ţărănească, ...

Numai răni până sus, numai răni până jos... şi tot merg şi tot merg pân-acum, pân-aici, pân-acolo, în rai, poate nu-i prea târziu, să-mi culeg flori de măr, să-mi culeg cicatrici!...   Am venit, am văzut, însă nu am învins... sunt prea mic şi naiv într-un joc sfărmător printre sfinţi, cu cei sfinţi şi deştepţi şi frumoşi purtători de cuvânt despre sunt, despre mor!   Şi armaţi până-n dinţi cu unelte de scris... ei nu au de citit, cică ei sunt citiţi, şi ...

Demult, cam înainte de prima Duminică a Orbului post/decembrist, gargara şi minciuna electorală funcţionau cu perfecţiune moleculară, dispuneau de absolut toate ingredientele fizice şi chimice şi „spirituale”, cum şi acum, bineînţeles! De pildă, candidatul rânjitor până la urechi promitea credite financiare (foarte uşor de suportat) tuturor ţăranilor moldotransilvlahi, dacă vor să cumpere, să crească, să înmulţească o...vacă! În naivitatea lor legendară, unii (f ...

Mergi sănătoasă, mergi sănătoasă într-această plecare/primăvară timpurie... şi matale şi iarna trebuia să mai staţi acasă, trebuia să mai fi fost, dar nu a fost să mai fie!   Şi nu ştiu dacă era bine mai târziu, deoarece nu ştiu dacă e bine mai devreme... chiar acum încep să învăţ...şi am să ştiu când şi matale şi primăvara or să mă cheme!   A fost frumos, a fost foarte frumos... cred că o să-mi scrii cum va fi de aici înainte, şi voi primi prin păsăr ...

Ieşise din trup şi umbla pe afară. Şi parcă vroia să întrebe Ceva. În fiecare zi, de dimineaţă până-n seară, umbla încolo şi încoace, dar fără izbândă umbla. Şi tot aşa, tot aşa...până când s-a resemnat şi a vroit să se întoarcă în trup, dar a văzut că nici trup nu mai avea. Aşadar, s-a oprit pe marginea unui drum oarecare...şi a început să plângă cu vorbe. Uite-aşa plângea: „Şi eu am fost o dată ca niciodată, aşa cum va să fii şi tu, aşa cum va ...

!la început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi... din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret... şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi, lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet... şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic... într-un cuvânt: eu fără margini,/ câştigător la loz în plic!   !şi tot aşa: cuibar cu lene,/ preţ şi dispreţ de nan suprem, împins în braţele părerii/ că nu se poate v ...

Aici (se) hodineşte robul lui Dumnezeu... şi mă întreb: cum, adică?...şi nu-mi vine să cred că ieri mă salută şi-mi răspunde la salut, iar astăzi n-am ce să mai văd şi ce să mai aud, n-am decât să regret, să spun că destinul a fost blând (ori a fost crud) că s-a închis (pentru totdeauna) uşa unui secret, şi s-a deschis (pentru totdeauna) uşa altui secret! Şi cică (se) hodineşte dincolo, acolo... şi mă întreb: unde, adică?...şi-mi vine să cred că nu există ni ...