Micro 40 - reţeta încremenirii în timp (FOTO)

Micro 40 - reţeta încremenirii în timp (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Cartierul cu cea mai proastă reputaţie din Galaţi se încăpăţânează să-şi păstreze renumele. Nici mulţi dintre oamenii care îl locuiesc nu se străduiesc să îi facă cinste, comportamentul de multe ori dincolo de limita legii şi al bunului simţ fiind la ordinea zilei, dar nici autorităţile nu îşi bat capul să rupă pisica în două. Totul, la doi paşi de zona "zero" a shoppingului şi distracţiei  din Galaţi.

Este greu să găseşti o bilă albă când vine vorba de Micro 40 şi asta nu dintr-o preconcepţie izvorâtă din contactul ocazional cu cartierul din nordul Galaţiului sau din auzite, ci pur şi simplu că nimic nu te poate convinge că zona merită să fie catalogată drept una demnă. Poate preţurile mai mici ale locuinţelor, dar e lesne de înţeles că nici piaţa imobiliară nu poate emite pretenţii când blocurile sunt cum sunt, utilităţile pentru mulţi se rezumă la apa de la cisternă, zona e vestită pentru scandaluri, bătăi şi alte fărădelegi, iar în multe locuri asfaltul se îmbină grotesc cu suprafeţe neatinse vreodată de vreo lopată de ciment sau măcar pietriş. Nimeni nu se mută de bunăvoie acolo şi nimeni nu vine să investescă, astfel încât să se ridice calitatea vieţii în Micro 40.

"E un cartier mort, uitat de toţi. Nimic nu s-a schimbat aici în bine. De degradat, da. Eu stau aici de peste 40 de ani şi pe zi ce trece mizeria e tot mai mare. În dreptul blocului L1, unde locuiesc eu, un copac stă să cadă peste maşini, dar nu vine nimeni să îl taie. Parcările sunt murdare, neasfaltate, pline de noroi. Suntem plătitori de taxe şi impozite, iar aleşii vin aici doar în campaniile electorale, văd, promit marea cu sarea, pleacă şi apoi uită", ne-a spus Ştefan Lascu, un gălăţean care locuieşte în Micro 40.

Slalomul prin noroi este sport local în Micro 40, mai ales după o ploaie mai zdravănă, multe zone fiind acoperite cu pământ. Ca să ajungi de la un bloc la altul, la un loc de joacă sau la ghenele de gunoi trebuie să îţi faci singur alee, pentru că asfaltul lipseşte. Să parchezi maşina, este, de altfel, o aventură, la fel ca în orice colţ al oraşului, pentru că şi în Micro 40 sunt, poate paradoxal, extrem de multe maşini. Dar nici cu locurile de parcare nu prea s-a omorât nimeni să le gândească ori să le amenajeze. La fel de abandonată pare şi ideea curăţării zonei de chioşcurile inestetice, indiferent dacă spaţiile mai sunt folosite sau nu. Staţia de autobuz de la intrarea în cartier are marcă înregistrată un lung şir de dughene, una mai urâtă decât cealaltă. Unele sunt consignaţii, altele sunt părăsite, dar toate au rezistat eroic comparativ cu alte stabilimente de acest gen din oraş.

"De ce nu le iau de aici? E urât, unele nu folosesc şi, poate dacă le-ar demola, ar mai deschide un pic zona, ar fi mai aerisit, mai civilizat. Aşa, sunt adăpost pentru mizerie şi paravan pentru golani", conchide un cetăţean care  a vrut să rămână anonim.

Nivelul gunoiului bate gradul de sărăcie

Nu ar trebui să fie o regulă existenţa unei legături directe între starea economică şi bunul-simţ. Până la urmă nu e nimeni vinovat că s-a născut sărac sau că nu a reuşit să câştige suficient cât să-şi permită să trăiască într-un cartier mai de Doamne-ajută. Dar nici cei care ajung prin zonă sau locuiesc printre cei certaţi cu elementarele norme de civilizaţie nu au nicio vină. Plătitori de taxe care se chinuie să-şi ţină locul curat sunt nevoiţi să-şi ducă traiul între ciocan şi nicovală: unul fiind reprezentat de gradul de nesimţire al vecinului, pentru care cartierul este o cocină mai mare, iar celălalt de dezinteresul autorităţilor, de la care aşteaptă ceva implicare, dar n-o vede decât în campaniile electorale, iar atunci mai mult la nivel declarativ.

"Gunoaie sunt peste tot. Şi în jurul blocurilor, aruncate chiar de la balcon, cu sacul, şi pe alei, şi pe stradă. Oameni sunt necivilizaţi. Îşi fac nevoile pe străzi, pe la colţurile blocurilor, asta pe lângă mizeria şi deranjul pe care le produc haitele de câini. Nu mai spun că e periculos. Pe nimeni nu interesează", ne-a spus Ştefan Lascu, un gălăţean care locuieşte la blocul L1.

Spusele cititorului nostru au fost confirmate, nefericit, de ceea ce am putut constata în ziua vizitei noastre în cartier. Ca să ne referim doar la locurile amenajate pentru colectare, pentru că o contabilizare a mizeriei din jurul locurilor ar fi imposibilă, ghenele erau pline ochi. Mare parte din deşeuri erau revărsate pe jos, fie din inerţie, fie în urma răscolirii de către nevoiaşii care căutau prin gunoiul aruncat de locuitorii celui mai sărac cartier.

A fost odată... un complex

La fel ca toate cartierele muncitoreşti, Micro 40 a avut şi el un edificiu - punctul zero pentru cumpărături sau servicii. Zona care odată era deschisă tuturor utilităţilor publice necesare locuizorilor din cartier, de la coafor la croitorie, aprozar sau alimentară este acum marcată de ruina tristă a fostului complex. Culmea, încă mai stă în picioare, chiar la intrarea în Micro 40, şi chiar mai găzduieşte, în câteva spaţii, diverse afaceri. Aspectul nu te încurajează însă să îi dai foarte multă credibilitate. Scările ciobite care parcă stau să se rupă, varul spălat de timp şi intemperii, care nu îşi mai merită demult numele, geamurile la fel de vechi, inscripţiile şterse. În rest, peticeală, care pe unde a mai putut să cârpească, în funcţie de interes. Câte un geam termpopan sau o uşă, şi cam atât.

"Ce-a fost, nu o să mai fie aici. Uitaţi-vă cum arată. A rămas în paragină şi nu a fost interesant pentru nimeni să vină să investească, să-i dea măcar o faţă decentă. Mai e croitorie cred sus şi un magazin aici jos. Oricum nu te îmbie să le treci pragul", ne-a spus un cititor, care locuieşte în zonă. Nici ce s-a "ctitorit" în jur în ultimii ani nu ridică prea mari pretenţii pentru statutul cartierului: un magazin cu haine chinezeşti, multe cârciumi şi câteva consignaţii amărâte vin să întregească cartea de vizită a unui cartier uitat şi ocolit de oameni şi de timp.

Coteţele suspendate, găselniţa pentru confort locativ

Construcţiile hidoase din tablă, rigips, bolţari sau chiar placaj sunt o caracteristică a cartierului Micro 40, una dintre notele care fac zona nu doar urâtă, ci şi numai bună de evitat, în eventualitatea unei achiziţii imobiliare. În timp ce locatarii îşi măresc periculos şi ilegal locuinţele, autorităţile sunt departe de a aplica măsuri vizibile, cu impact la scara largă.

E greu de spus unde s-a lansat moda construcţiilor haotice de balcoane după cum i-a tunat mintea şi buzunarul proprietarului, dar cert este că extensiile hidoase apărute ca negii pe faţadele blocurilor sunt o patalama greu de şters de pe obrazul şi din cartea de vizită a unui cartier. Un bloc cu coteţe suspendate, făcute fără niciun simţ estetic, fără proiect şi în mod cert periculoase, bune probabil doar să adăpostească borcane cu murături şi alte acareturi care nu încap prin casă, intră automat pe lista imobilelor non-grata. Atât arhitectonic, cât şi al prezumţiei calităţii oamenilor care îl populează. Şi astfel de blocuri sunt majoritare în Micro 40, devenind unul dintre criteriile care se bat pe locurile fruntaşe când vine vorba de stabilirea unui rating de zonă. De la căminele amplasate la extremitatea estică  a aşezării, spre mall, până la blocurile dinspre vecinătatea cu Micro 38 şi mai încolo, spre Piaţă, nu e imobil care să nu aibă câteva "cotineţe" suspendate. Mai nou, chiar şi din termopan, pesemne ale unor gospodari care au vrut să sfinţească locul, pardon, blocul, cu un balcon mai de Doamne-ajută. Care e rezultatul estetic între un alt "coteţ", din tablă şi cornier, şi un altul, de BCA, evident de dimensiuni şi forme diferite, vă puteţi lesne imagina. Dar, vorba unui celebru personaj, pentru toate "există o explicaţie"!

"Ce să facă oamenii, apartamentele sunt mici, nu mai ai loc să pui una-alta. Sau să întinzi o rufă, că la uscătoare prinzi rând greu şi nu toţi au loc pe frânghii în faţa blocului. Sunt familii numeroase, cu copii, şi e nevoie de spaţiu!", ne-a lămurit o doamnă, care se grăbea cu ligheanul cu rufe spălate spre frânghiile din faţa unui bloc "garnisit" cu balconaşe de toate felurile, stilurile şi mărimile.

Dincolo de faptul că peisajul sinistru, cu balcoane cu aspect infiorător şi şiruri interminabile de rufe atârnate sub pervazurile geamurilor ori pe uscătoare ridicate lângă blocuri, te poate face să zâmbeşti, de mirare şi groază, trebuie conştientizată o realitate: o evidenţă exactă a blocurilor din tot oraşul care au astfel de "modificări" este greu, dacă nu imposibil de ţinut. Mai mult decât atât, măsurile, deşi pe hârtie există sub forma unor amenzi uriaşe şi obligarea la demolarea balcoanelor, sunt şi mai greu de aplicat cu succes. "Balconarii" sunt în general săraci, cu datorii uriaşe la întreţinere, deci greu de executat. Asociaţiile nu încasează suficient, deci nu au ce reinvesti, iar municipalitatea nu are cum să implementeze programe de reabilitare a blocurilor cu datorii, cu balcoane sau fără. Rămân certe urâţenia, pericolul şi degradarea continuă a unui cartier bun de vizitat cel mult o dată la patru ani, şi atunci la strada principală.

Cinema "Flacăra", depozit de gunoi şi maidanezi

La fiecare vizită, o dată la câteva luni, a "Vieţii libere" în Micro 40, aceleaşi realităţi triste insistă să rămână actuale, de parcă o cât de mică schimbare s-ar încăpăţâna cu îndârjire să-şi facă simţită prezenţa. Unul dintre reperele la care ajungi, vrei, nu vrei, e la marginea cartierului, spre depozite. Un edificiu care ar fi trebuit să aducă bucurie, cultură, distracţie. Dar e greu să mai numeşti clădire ceea ce odată a fost cinematograful gălăţenilor care locuiesc în Micro 40, Micro 13, Micro 38 şi Micro 39. "Flacăra", cinema de cartier, care era unul dintre puţinele poluri ale divertismentului pentru cei din "Aviaţie", înainte de Revoluţie, a ajuns o ruină şi aşa a rămas, în ciuda faptului că proprietarii s-au schimbat. Gălăţenii care locuiesc acolo îl ocolesc ca pe un loc bântuit, iar unii se încumetă să se apropie doar pentru că ruina poate fi un punct mai apropiat de aruncat gunoiul decât ghena. Câştigat de Primăria Galaţi de la RADEF RomâniaFilm, alături de cinematograful "Dacia" şi de Grădina de Vară "Central", cinematograful "Flacăra" este acum o privelişte dezolantă, unde doar gunoaiele, maidanezii şi boschetarii sunt stăpânii absoluţi. Asta în ciuda promisiunilor autorităţilor de a interveni şi de a-l salva de la o pieire totală. În urmă cu exact un an, Primăria Municipiului Galaţi anunţa că "gălăţenii trebuie, din nou, să se bucure de aceste săli, acum puternic degradate şi nefolosite". Din câte se vede, "Flacăra" rămâne o pată neagră pe lista promisiunilor, iar gălăţenii se pot duce liniştiţi, la noul cinema, de la mall.

Parcuri dezolante printre blocuri cenuşii

Cele câteva locuri de joacă din  Micro 40 nu depăşesc condiţia generală a cartierului: triste, cenuşii, anoste, neatinse de ani de zile de o mână de gospodar care să le dea măcar pe jumătate aparenţa parcurilor similare din alte zone ale oraşului. O simplă privire aruncată prin câteva părculeţe rătăcite printre blocuri te fac să înţelegi că drumul din apartamentele din blocurile meschine, care de multe ori trece prin bălţi şi noroaie, nu se finalizează, pentru cei mici, într-un loc frumos, distractiv şi sigur. În afară de două trei-leagăne de fier, câteva balansoare şi vreo trei bănci aruncate răzleţ prin colţurile ţarcurilor metalice cu rol de îngrădire a spaţiului năpădit de buruieni, dintre care se iţesc reminiscenţe de asfalt ciobit şi pavaje puse cine ştie când, nimic nu le oferă micuţilor din Micro 40 posibilitatea de a-şi petrece timpul asemenea copiilor din zonele centrale ale urbei. Bonus, câteva tomberoane antice de fier ruginit, cu rol de coşuri de gunoi, care, pe lângă faptul că arată deplorabil, mai pot fi şi periculoase pentru copii. Paradoxal, nu am găsit, ca în mai toate parcurile din oraş, anunţurile postate de Protecţia Consumatorului, care a decretat închise temporar locurile de joacă, începând cu 1 noiembrie 2017. Sau poate autorităţile ori fi trecut şi pe aici şi or fi constatat neconfomităţi, dar afişele or fi dispărut prin "magia" unora care au decis că e mai bine şi "cu mai rău" decât "cu deloc".

"De ce au mutat zebra?"

Semaforizarea şi mutarea, cu câteva zeci de metri, a marcajului care făcea legătura între Micro 40, în zona blocului L, şi Micro 38, nu le-a picat deloc bine gălăţenilor care, înainte de implementarea sistemului "unda verde", traversau rapid strada ca să ajungă, spre exemplu, în staţia de autobuz sau la tramvai. "E peste mână aşa, era foarte bine cum era înainte. S-o pună înapoi, nu să stea să dea amenzi, că lumea oricum tot pe la trecerea veche traversează", ne-a spus un cititor supărat.

 

 

Citit 14159 ori Ultima modificare Vineri, 22 Decembrie 2017 01:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.