Nu ştim alţii cum sunt, dar când gălăţenii ajung în piaţa din Micro 17 - prin extensie Ţiglina IV, încep să-şi pună de-o vreme încoace întrebări… economico-existenţiale. Şi cum să nu intri într-o pasă filozofică dacă preţurile parcă au luat-o razna, zici că au început să crească mai repede decât apuci să bagi pâinea, ouăle sau untul în sacoşă! Unde mai pui că vin şi Sărbătorile - alţi bani, altă distracţie!
Cam ăsta ar fi oful muşteriilor care trec prin „Piaţa Ruşilor”, din Micro 17. Preţurile! Că stă piaţa de vreun an în reconstrucţie, aşa că tarabele sunt cam înghesuite, că poate sunt prea multe cârciumi pe metru pătrat, că mai sunt unii certaţi cu curăţenia, toate pălesc atunci când se ajunge la bani! Şi când cumperi te miri ce şi rămâi cu portofelul gol, parcă nu-ţi mai arde de nimic.
„Se simte, domnule, se simte, că în afară de cartofi, ceapă, toate s-au scumpit!”, ne spune supărat dl Ioan Solomon (65 ani). „Şi cum să nu se simtă la 1.100 lei, pensie! Nu vedeţi, pâinea, în special, a crescut preţul galopant! Pâinea, ouăle, de carne nici nu mai vorbesc! Foarte scumpă! E şi post - peste tot afară se reduce, numai la noi se scumpeşte! Ca la nebuni! Şi ce faci atunci? Am tăiat şi din felia de pâine, şi din unt, şi din toate, înţelegeţi?”
Colac peste pupăză, spre necazul dlui Solomon şi în cealaltă „piaţă a ruşilor”, cea de pe str. Basarabiei, autorităţile i-au pus pe fugă, din motive „sanitar-veterinare” sau de „sănătate publică” pe săracii moldoveni care veneau să mai vândă câte ceva la fel de săracilor gălăţeni, cu pensii mici sau venituri până la piciorul broaştei. „Apăi, ca să pot cumpăra şi eu o şuncă, un peşte, o bucată de brânză, mă duceam la vale, la piaţa de pe Basarabiei! De ce Dumnezeu o desfiinţează, nu ştiu! Cine a luat hotărârea asta, nu ştiu, n-a avut minte! Omul se duce unde-i mai ieftin, dar acum au găsit ceva şi acolo! Erau preţuri şi pentru cei cu bani mai puţini! Acum, ce-au făcut? Au închis acolo, iar în rest scumpete! Era mai departe, dar mă duceam tocmai acolo. Dar ce le pasă lor? Că doar ăia de iau decizii din astea n-ai să vezi la cumpărături în „piaţa ruşilor”!”, zice nea Solomon tot mai supărat.
Acum, revenind la preţuri, şi la cum de-au crescut ele atât de mult, are el o teorie: „Din prostia românului, de aia au crescut! Toţi vor să se îmbogăţească peste noapte, să fie miliardari! Că dacă ar fi fost ca în Brazilia, cum a fost cu portocalele – să nu mai cumpere nimeni de la cei care nu sunt corecţi – atunci, vă spun eu, că în câteva zile s-ar duce preţurile mai jos decât au fost înainte, nu să fie scumpiri!”
Povestea cu alinierea preţurilor interne la preţurile externe nu ţine la nea Solomon: „Ce aliniere, dom’le? Lăsaţi preţurile de afară – că la noi e tot ce-i mai scump, dar cele mai mici salarii. Noi ţinem capul sus, dar rămânem cu fundul gol!” Mai zi ceva!
La tarabă, cu oferta în prag de Sărbători. Vin bun să fie, că ţurţuri se găsesc!
A cam început numărătoare inversă a cumpărăturilor de Crăciun. E încă perioada postului, ce-i drept, iar cererea şi oferta se ajustează şi în funcţie de aceasta, dar acum se fac listele cu toate cele de trebuinţă, se studiază piaţa, se mai pune ceva la rezerve, să nu rămână toate pentru a fi luate pe ultima sută de metri.
Ai zice că, înainte de Sărbători, în „piaţa ruşilor” din Micro 17 ar mai merge mai bine la vânzare leguminoasele, mai ales că, spre deosebire de altele, „preţurile au rămas tot alea de anul trecut”, după cum zic vânzătorii. Dar uite că şi aici cam scârţâie vânzarea. „Avem cartofi de la Harghita, ceapă de la Galaţi, legume – ar trebui să meargă mai bine, că e post. Dar uite că e post… de tot!”, ne spune Ciprian Ştefănică, precupeţ cu vechime în cartier. „Cine cumpără? Şi aşa, şi aşa, cu-i e foame… Că un kil de cartof e mai uşor decât un kil de carne… Dacă iese ceva la sfârşitul zilei? Mai mult aşa, cât de-o ciorbă… Dar acum mai am puţin şi trebuie să ies la pensie. Ce-o mai fi, lăsăm pe alţii să vadă!”
Mai multă speranţă, că se apropie Sărbătorile, trag negustorii de mărfuri de sezon. Drept e că vinul, de exemplu, e şi de… extrasezon, că, de, la 5 lei litru de vin în vrac e mai ieftin decât Coca-Cola. „Creşte vânzarea de sărbători, noi aşa sperăm! E şi vinul bun, de Odobeşti”, îşi laudă marfa Tincuţa Grosu, vrednică păzitoare a butoaielor cu licoarea viilor. „Dar acum, problema e că o fi vinul bun, dar dacă puterea de cumpărare e mică, degeaba!”, ne mai zice ea. Una peste alta, „sunt zile mai bune, zile mai proaste”, vin să fie. „E după cum are şi omul socoteala. Iar în zilele astea, vă imaginaţi, cu scumpirile astea la întreţinere, la gaze, curent, parcă nu-ţi vine a petrece. Noroc că se mai bea un pahar de vin şi la supărare”, glumeşte Tincuţa. Dar, în general, în cartier, asta-i regula: „O mai fi şi câte unul „mai vesel” de felul lui, dar, în general, omul întâi plăteşte facturile, apoi ce rămâne merge la consum!”.
Undeva, la o tarabă, îşi etalează ghirlandele de pom şi Aurelian Popovici: „Cred că am vreo 15 feluri de toate – cea mai ieftină vreo 10 lei, cea mai scumpă, aia cu ţurţuri, de vreo 30 de lei”, ne zice el.
Că veni vorba de „ţurţuri”, cu atâtea defecţiuni la reţele sunt şi unii care fac „ţurţuri” în casă, gratis! ! „Aşa-i! Care n-a avut grijă să-şi pună centrală, da, mai face şi ţurţuri! Noi ne-am pus centrală de mult, de vreo 15 ani, n-am mai stat la mâna lor, că-ţi dă, că nu-ţi dă!”, ne zice cu o oarecare satisfacţie nea Popovici.
În rest, mai admirăm un glob ce împrăştie hipnotic un curcubeu de lumină. „Asta-i o chestie nouă!”, ni se precizează. E una din piesele de rezistenţă a decoraţiunilor la tarabă de anul acesta.
În fine, au început să aibă căutare de o vreme încoace şi piesele de schimb pentru maşina de tocat - cuţite, site - semn că prea mult până la Ignat nu mai este.
Pe „uliţa” de la oraş
Lucrări în derulare pe strada „Leonida Zamfirescu”. Când, mai prin toamnă, gălăţenii de pe strada Leonida Zamfirescu au văzut primii muncitori că se apucă de treabă, şi-au zis că, în sfârşit, a ieşit soarele… investiţiilor şi pe „uliţa” lor! Că până acum, strada cu pricina chiar că arăta ca uliţa din marginea satului! Ani la rând s-au tot plâns cetăţenii din zonă şi au cerut şi ei canalizare, asfalt, să simtă şi ei că trăiesc la oraş. În fine, cine nimereşte acum pe stradă n-ar vedea mare diferenţă, dar, într-un capăt al străzii, chiar se lucrează. Când am fost noi în cartier o echipă dădea zor la şanţurile pentru canalizare, câteva din tuburile colectare erau aduse, un excavator era şi el pe poziţii. Prin urmare, se adevereşte ce ne spuneau, prin octombrie, reprezentanţii Primăriei. Anume, că firma Rovis Lider, în baza unui contract încheiat cu municipalitatea, a demarat lucrările de reabilitare a reţelei de apă, branşamente, introducerea reţelei de canalizare şi lucrări pentru suprastructura drumului. În total, e vorba de lucrări de aproape 3,9 milioane de lei, cu 12 luni ca termen de execuţie. Altfel spus, la anul, pe vremea asta, locuitorii de pe strada Leonida Zamfirescu ar trebui să întâmpine Crăciunul… ca la oraş.
Deficienţe urbanistice. Cartier înghesuit între străzi supraaglomerate
Străzile supraaglomerate şi trotuarele impracticabile sunt „boală veche” în Ţiglina IV şi municipalitatea nici că pare a-i găsi vreun leac. Bloc lângă bloc, maşină lângă maşină, om lângă om! „Dom’le, e jale cu locurile de parcare! Îşi bagă maşina pe scara blocului, nu alta! Şi garaje peste tot! Nici cu o sacoşă nu mai poţi să treci nici pe stradă, nici pe trotuar, că n-ai loc de atâtea maşini! În toată zona asta – din păcate – ieşi din bloc, dai direct cu nasul într-o maşină”, ne explică dl Lucian Bozea. El ştie de unde se trage toată problema: „E din modul în care s-a construit cartierul – e înghesuit, mai e şi un tronson de blocuri înalte, fără parcare, s-au mai construit şi tot felul de garaje pe puţinul loc rămas. Unde mai pui că şi străzile sunt înguste, de nici nu pot maşinile să treacă unele pe lângă altele!”, zice dl Bozea.
Într-adevăr, maşini parcate haotic, pe cel mai mic spaţiu posibil, garaje construite ca nuca în perete, trotuare de nu încape nici pisica fac parte din „peisajul” din Ţiglina IV. E nevoie de un plan de reabilitare urbană amplu, aşa cum s-a făcut prin alte oraşe confruntate cu probleme asemănătoare. Mai trebuie însă şi voinţă la nivelul administraţiei publice, iar în această privinţă cetăţenii din zonă spun că n-au văzut mare lucru în ultimul timp.
Curăţenia, o… mizerie fără de sfârşit
Indiferent cum o dai, curăţenia este una dintre marile probleme ale cartierelor gălăţene, iar Ţiglina IV nu face excepţie. Iar aici nu e vorba numai de ce poate face serviciul public de salubritate, ci şi de atitudinea la nivelul simplului cetăţean, apreciază dl Ioan Solomon: „Legat de curăţenie ar trebuie să fie o lege, o hotărâre la Primărie, astfel încât toţi locatarii să aibă grijă de curăţenie în faţa blocului! Nu primăria, în primul rând locatarii! Ei să fie cei care plantează, pun un pom, care îngrijesc un spaţiu verde, să mai dea şi cu mătura! Nu să aştepte să vină Primăria, ba nici să nu păstreze din puţinul care se face! E vorba de ce înseamnă să fii gospodar, că doar tu locuieşti în blocul acela, nu primarul! Ar mai fi o idee: să se dea şi sectoare la consilieri – unul să răspundă de o parte din cartier, altul de altă parte - să răspundă de plantaţii, de curăţenie, să vezi ce probleme mai au oamenii. Altfel ar fi legătura dintre Primărie şi cetăţeni!”
Intenţii bune, rezultate controversate
Chiar dacă în Ţiglina IV s-a dat în folosinţă acum ceva timp un parc de joacă „de tip nou”, cu protecţie de tartan, legănuţe, bănci etc., cetăţenii din zonă consideră că e loc şi de mai bine, mai ales că, după cum ne spun lucrurile se mişcă destul de greu în prezent. „Nu m-am dat în vânt după Marius Stan, dar parcă s-a făcut mai mult pe timpul lui. S-a mai asfaltat, s-a mai pus o bordură, un parc, s-au mai dărâmat din garajele astea care au împânzit oraşul, acum, nimic!”, zice Ioan Solomon. Acum, şi modernizările trebuie făcute cu cap, consideră Tudorache Valerică: „Lângă noi la bloc s-au pus nişte mese de tenis, pe vremea lui Stan. Dom’le, eu am zis: cine să joace tenis, că toţi sunt pensionari pe aici? Mai bine un părculeţ, tot erau pomii ăştia. Bănci am făcut noi, vreo două, dar mai mergeau. Acum, cu mesele, mai vin golănaşii noaptea, fac chefuri, mai vine poliţia, dar ce să le faci? A rămas la fel”.
„Taxaţi” şi de maidanezi, şi de municipalitate
Câinii vagabonzi se simt în largul lor în Ţiglina IV. Printre blocuri, printre maşini, prin piaţă, tot cartierul e „teritoriul” lor. „Ne-am săturat de câte ori am tot cerut să se rezolve problema asta. Culmea, mai plătim şi taxă de ecarisaj. Acum, cică n-ai locuri la padoc sau cam aşa ceva. Dar văd că „au loc” destul ca să ne ia taxe şi impozite pentru un serviciu care nu se asigură. Să umble ei noaptea pe aici şi poate o să-i „taxeze” şi pe ei maidanezii. Atunci or să găsească o soluţie!”, ne-a spus unul dintre cetăţenii din zonă.
Joi venim în Micro 40
Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă, în zona în care locuiesc. Astfel, joi, 14 decembrie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul "Vieţii libere" din Micro 40 (în staţie) pentru a ne spune care sunt principalele nemulţumiri în cartierul dumneavoastră, dar şi ce pot face autorităţile pentru a le rezolva.
