(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi,
zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea,
între adânc şi nalt...şi-astfel aud:
„acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea,
acum aşează-ţi gândul pe curat
şi sufletul aşterne-l pe tipsie,
acum ascultă-ţi inima şi dă-i
să-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!)
(!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi,
zvârl hocus-pocus...şi mă văd acuma,
între nimic şi zero...şi aud,
neputincios, cum se îngroaşă gluma
fiindcă am călcat acel cuvânt,
am ignorat porunca de atunce...
şi nu mai am nici inimă...nici gând...
şi nu mai am nici suflet...şi nici cruce (!)