CONTRAST (mic... tratat de NU-MĂ-UITA)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Te rog să-mi (s)pui nu-mă-uita/ la capătul dinspre plecare,

să nu stau singur când voi fi/ în (contra)starea următoare -

ca întrebarea la răspuns/ mă duc să văd cum se întâmplă

absenţa-n haos, punct cu punct,/ şi cum prin întuneric îmblă

fiindcă ce-i adânc şi sfânt/ nu se (re)naşte pe lumină

şi numai celui nevăzut/ eternitatea i se-nchină !!!

Şi te mai rog foarte frumos:/ nu-mpărtăşi vro îndurare

dinspre acea, dinspre acel/ care se crede mult mai mare

decât alcătuirea ta/ şi farmecul domniei-tale -

deoarece-ntr-acest contrast/ sunt strâmbături fundamentale,

unde concretu-i sub abstract,/ şi îndreptările împilă,

neantu-i orb şi surdomut,/ şi logosul nu are milă !!!

Eu am să-ţi (s)pun nu-mă-uita/ la capătul dinspre sosire, 

să nu stai singură-ntr-un loc/ deloc real prin locuire,

să nu fii singură-ntr-un mod/ defel firesc prin simplitate,

nici singură-ntr-un timp absurd,/ golit şi de singurătate

fiindcă ce-i ş-adânc şi sfânt/ nu-i cea mulţime-ntâmplătoare -

(şi)-am să privesc din urma ta/ ca un răspuns la întrebare !!!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 9621 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.