Evaluaţi acest articol
(41 voturi)
8 comentarii

Modernizarea străzilor Siderurgiștilor și 1 Decembrie 1918 este în plină desfășurare. Fiindcă multă lume spune că nu se lucrează într-un ritm susținut, am urmărit activitatea muncitorilor timp de mai multe ore, pe parcursul a două zile.

Luni dimineață, cam ora 8.00. Cobor din bloc pentru a vedea care este porțiunea de stradă de care se ocupă muncitorii astăzi. Văd două grupuri de muncitori. În partea dreaptă, aproape de sensul giratoriu de la General, un grup mai mare. Între șapte și zece persoane priveau unul dintre colegi făcând manevre într-un utilaj. Toți aveau veste neon, dar niciunul mască. E adevărat, totuși, că ei pot fi exceptați de la această măsură.

În partea stângă, puțin înainte de stația de autobuz, un grup mai restrâns, cu oameni care vin, pleacă și iar vin. Ei erau la umbră și am preferat să stau și eu în zonă. Am abordat o strategie diferită față de vinerea trecută: nu m-am mai plimbat de-a lungul străzilor, doar am stat pe loc, să văd ce se petrece.

La puțin timp după ce m-am oprit acolo, apar trei oameni care păreau, zic eu, mai importanți. Se plimbau și mișcau capul stânga-dreapta din mers, ca la un meci de tenis, analizând stadiul lucrărilor.

Cea mai evidentă schimbare este șirul de stâlpi noi pentru iluminat. Au un aspect ceva mai modern, față de vechii stâlpi de beton: sunt subțiri, dintr-un metal gri-lucios.

Liniile de tramvai sunt acoperite cu o pânză albă. Probabil scopul este de a le apăra de razele soarelui. Câțiva muncitori nu au capul acoperit, însă șinele trebuie protejate; ba chiar primesc și apă. Atât vineri, cât și luni, liniile au fost udate cu ajutorul unei cisterne transportate de un camion. Sticlele de apă ale muncitorilor erau aburite pe dinăuntru de la căldură, însă apa rece din cisternă răcorea instant șinele.

Din partea dreaptă se aud zgomote puternice, pot să vizualizez cimentul cum pocnește sub forța unui picamer. Încep chiar să regret că nu am stat în partea cealaltă. Aici, pe stânga, e moleșeală, pare că toți așteaptă ceva sau pe cineva. Vine, la un moment dat, un muncitor din partea dreaptă: "Băi, Ioane, care e treaba, mă?". Începe o conversație pe care nu reușesc să o aud.

Tot din dreapta se apropie un utilaj. Muncitorii încep să încarce bucăți de metal, care îngrădesc perimetrul lucrărilor, poduri improvizate și altele. Deși ar fi ajuns mai repede pe jos, doi dintre muncitori se urcă și ei în utilaj, alături de șofer, și mai discută până în capătul celălalt al străzii.

Unul dintre muncitorii din partea stângă, unde am stat eu, se deosebea prin casca albastră pe care o purta pe cap. Nu știu dacă respectiva cască este un element de diferențiere, dacă reprezintă un rang mai înalt sau doar o măsură de protecție. Cert este că, cel puțin judecând după acțiuni, domnul respectiv părea responsabil doar de supraveghere. Singurul moment mai dinamic a fost atunci când m-am întâlnit cu el, în drum spre casă. Era aproape ora 11, avea o țigară aprinsă și tocmai își cumpărase o cafea.

Vineri, tot mergând, am văzut mai multă acțiune. Deși era sfârșit de săptămână și o temperatură cu vreo 10 grade mai mare, zeci de muncitori săpau, cărau, înșurubau, tăiau materiale și o echipă, bănuiesc eu de verificări, controla calitatea asfaltului, grosimea și alte detalii pe care nu le-aș înțelege.

Evenimentul cel mai remarcabil de luni a fost căzătura unui bătrân cu pălărie. S-a dezechilibrat trecând pe strada cu denivelări și a căzut cu fața direct în praful de pe jos. Era foarte slab, nu avea forță și nici mobilitate și nu mai reușea să se ridice. Doi muncitori mai săritori l-au ajutat. I-au scuturat pălăria și i-au șters chiar și fața cu o cârpă.

După câteva ore bune am plecat să văd ce se întâmplă și în dreapta mea, pentru că stânga era destul de monotonă. Am observat niște muncitori cu uniforme diferite, grena. Nu aveau vesta neon după care mă obișnuisem să îi identific. Aveau tenul mai închis la culoare și proveneau, cu siguranță, din alte țări. Reușeam să-i văd doar de la mijloc în sus; săpau undeva la adâncime, în timp ce un muncitor român parcă veghea deasupra lor. Nu am înțeles diferențierea de culori pentru uniforme, dar mi-am amintit că am mai văzut și vineri un bărbat cu pielea mai închisă, aproape de strada Gheorghe Doja. El era și mai adânc într-o groapă, îi vedeam doar umerii și capul. Or fi mai buni străinii la săpat în adâncime...

Citit 12540 ori Ultima modificare Duminică, 16 August 2020 22:49

8 comentarii

  • postat de comunismul Luni, 31 August 2020 17:13 79.116.107.*** Link la comentariu
    1
    0

    asta-i romania! numai pe dos se intampla toate!

    Raportează
  • postat de rocky Joi, 27 August 2020 12:31 85.186.96.*** Link la comentariu
    0
    9

    Din cati comenteaza aici, ati lucrat vreunul in conditii de astea !!! Multi dintre voi nu rezistati nici juma de ora dar va dati zmei pe aci !

    Raportează
  • postat de insetatul Luni, 17 August 2020 10:57 78.96.59.*** Link la comentariu
    4
    7

    Din cest motiv muncitorii nici nu au observat ca gurile canalizarilor au ramas cu 2-3 cm deasupra nivelului asfaltului in zonele unde acesta a fost pus. Treaba profesionista la fel ca pe str. A.Saligny unde la fiecare ploaie apa ocoleste canalizarile si se formeaza mari lacuri de acumulare.

    Raportează
  • postat de Cristian Duminică, 16 August 2020 09:42 5.13.207.*** Link la comentariu
    2
    5

    Concluzia pe care o trag e ca se munceste, dar nu intr-un ritm sustinut, decat daca vine cineva in control.

    Raportează
  • postat de Un oarecare. Sâmbătă, 15 August 2020 22:56 86.124.202.*** Link la comentariu
    12
    1

    Splendid scris articolul. M-am simtit de parca as fi deschis o carte.

    Raportează
  • postat de Cris Sâmbătă, 15 August 2020 21:26 86.25.32.*** Link la comentariu
    5
    4

    Interesant , astept cu nerabdare continuarea , cu noi aventuri ale misteriosului muncitor cu casca albastra !

    Raportează
  • postat de Dumitru Sâmbătă, 15 August 2020 15:41 79.116.105.*** Link la comentariu
    5
    14

    Cea mai slabă compunere,doi...stai jos.

    Raportează
  • postat de audit Sâmbătă, 15 August 2020 11:23 89.136.231.*** Link la comentariu
    4
    27

    Numai cine nu munceste pe santier nu stie despre ce inseamna munca in praf, caldura infernala si efort fizic sustinut. Nu se poate purta masca in acele conditii. Te sufoci, nu poti respira. E o munca grea si muncitorii lucreaza dar mai atent si mai sigur deci mai lent. sigur ca nu are firma de unde sa aduca atatia angajati. in mod normal pe santierul ala trebuia sa fie cam 200 oameni si sa termine lucrarea pana in noiembrie. Dar stiti cu e..profitul iese daca iei multe lucrari si cu putini muncitori faci toate ceea ce dureaza. E munca grea pe santier si acei muncitori sunt niste eroi, oameni care produc ceva si lasa ceva in urma. Ar trebui sa fie tratati cu apa rece de catre firma, cu spatii unde pot sta la umbra, conditii de a lua masa, ventilatie , sapci subtiri pentru a se apara de razele solare. munca trebuie sa fie doar in tricou cum e normal in toate tarile civilizate si firmale care au ceva creier. Munca in tricou e cea mai eficienta. Omul nu se mai sufoca si are randament si se misca si mai lejer si mai repede. Corpul mentine o temperatura acceptabila in tricou subtire din bumbac. multi comenteaza daca sa facem un experiment si sa ii punem putin la munca pe santier sa vada cum e, daca fac fata, cat de greu e si asa mai departe. Oamenii muncesc dar in ritmul lor pt ca ei isi cunosc organismul si capacitatea. Cel mai bine ei lucreaza dimineata sau seara ori noaptea dar pe la pranz e o caldura infernala. sa aveti o zi buna!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.