Magistraţii Tribunalului Galaţi au dat dreptate Primăriei în procesul cu firma ucraineană VVK Euro Tehnologic SRL şi cu propria societate, Industrial Parc SRL, care administrează Parcul Industrial. Instanţa a constatat nulitatea absolută a contractului prin care firma ucraineană a pus mâna pe Parcul Industrial şi a repus părţile în situaţia anterioară încheierii acelui document. Hotărârea nu este, însă, definitivă.
Parcul Industrial, care nu a produs niciodată nici măcar un leu găurit, a ajuns, din august 2017, obiectul unor litigii.
Aşa cum aţi putut citi în "Viaţa liberă", în ianuarie 2017, Parcul Industrial a fost diminuat, prin votul aleşilor locali, cu 16,8 hectare, rămânând doar cu cinci hectare, în beneficiul Zonei Libere, unde un american necunoscut ar fi fost interesat să investească.
Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor prin care s-a diminuat capitalul social al Parcului Industrial a fost contestată de firma VVK Euro Tehnologic, pe motiv că are un contract de cesiune a unor drepturi de folosinţă şi superficie pe 42 de ani, pe întreaga suprafaţă a parcului. Contractul fusese semnat pe 25 aprilie 2017, după votul aleşilor. Astfel, disputa s-a mutat în instanţă.
Mai întâi, cererea Primăriei de a se constata nulitatea contractului de cesiune s-a plimbat între secţiile Tribunalului din august 2017 până în iulie 2018, când, într-un final, s-a decis cine are competenţa să judece. În martie anul trecut, aflaţi din "Viaţa liberă" că, în primă instanţă, magistraţii Tribunalului Galaţi le-au dat câştig de cauză ucrainenilor, motivând că Primăria nu are calitate procesuală activă.
În urma recursului formulat de Primărie, Curtea de Apel i-a dat câştig de cauză, dar a trimis dosarul spre rejudecare, la Tribunalul Galaţi.
După mai multe amănări, Tribunalul s-a pronunţat în favoarea Primăriei. "Constată nulitatea absolută a contractului de cesiune a dreptului de folosinţă şi constituire a dreptului de superficie nr. 3/25.04.2017. Repune părţile în situaţia anterioară încheierii contractului", se arată în decizia Tribunalului, care a respins ca neîntemeiată pretenţia Primăriei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea nu este definitivă, ci poate fi atacată cu apel. Prin urmare, agonia Parcului Industrial se prelungeşte.
