Când vine vorba de construcții navale, aproape automat ne vine în minte o "lume a bărbaților". Ei bine, în Șantierul Naval Damen Galați, această regulă nu mai este valabilă.
O dovadă în acest sens este exemplul de succes pe care Daniela Cristea, director financiar al companiei, îl aduce în rândul noilor generații de economiști. Acuratețea calculelor și a previziunilor financiare sunt parte a industriei navale, una în care, iată, excelența la modul feminin se află în top management.
- Ce v-a apropiat de șantierul naval, cum se face că ați decis să începeți aici o carieră profesională?
- Am ajuns în SN Damen în 2006, în calitate de economist, dar legătura mea cu șantierul naval vine din familie, tatăl meu a lucrat toată viața în șantier! Locul îmi era extrem de familiar, pentru că veneam aici de mică, urcam pe vapor, țin minte că mă jucam inclusiv pe foile de tablă - pe atunci regulile de siguranță nu erau chiar ca azi - și mă dădeam ca într-un balansoar în fața secției de mecanică. Prin urmare, sunt din familie de navaliști, iar în 2006, când eram la început de carieră - am lucrat în altă parte inițial, tata m-a întrebat dacă, totuși, nu vreau să-mi depun CV-ul aici, că e o firmă serioasă, o firmă unde vedea el potențial de a avea o carieră frumoasă. Și așa am primit "undă verde" din partea dlui Florin Spătaru (actualul ministru al Economiei - n.r.), la acea vreme director financiar al SN Damen Galați.
- Veneați, așadar, ca absolventă de studii economice...
- Da, studii economice făcute aici, la Galați. Faptul că eram tânără, vorbeam o limbă străină, cumva m-a ajutat să intru destul de repede pe zona de contracte, care trebuiau analizate financiar, iar ulterior am lucrat foarte mult în raportarea financiară către Grupul Damen. Apoi, în 2011, la scurt timp după ce m-am întors din concediul de maternitate, am fost numită director financiar. Mi s-a părut o provocare și o responsabilitate foarte mare, dar directorul general de atunci, dl Flemming Sorensen, m-a încurajat și mi-a spus să am încredere în mine. La fel și soțul meu, Dragoș, mi-a spus - "du-te, este o alegere bună, este nevoie de tine"!
- Care a fost cea mai mare provocare din punct de vedere profesional?
- Profesional, cea mai mare provocare a fost chiar această numire, mai ales că venea într-un moment în care o aveam pe Sofia, fata mea, foarte mică. În plus, eram prima femeie numită director într-o echipă de management dominată de bărbați. Practic, au fost două provocări pentru mine, în același timp: să fiu mamă și să accept o asemenea poziție într-un șantier naval, ambele cu mari responsabilități. Și n-a fost întotdeauna ușor de găsit un echilibru, a fost greu uneori, dar marele meu noroc a fost că am avut mereu familia aproape, iar colegii din Damen mi-au arătat întotdeauna sprijin și deschidere. De la colegii mei de departament am învățat ce înseamnă economicul naval, acum ei îmi susțin și insuflă toate ideile de inovare, de dezvoltare. De asemenea, echipa de management din care fac parte este o echipă legată, dinamică, în care vorbim deschis de probleme, ne ascultăm opiniile, pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite.
- Construcțiile navale sunt, într-adevăr, percepute mai degrabă drept o "lume a bărbaților". Cum ați reușit să vă impuneți într-un astfel de mediu profesional?
- Nu e vorba de a te impune, știu eu, prin tonul vocii, m-am impus prin muncă. Și prin faptul că, dacă îmi propun ceva, nu mă las până nu-mi iese. Asta însemnând inclusiv să accept că putem să greșim, dar mereu trebuie să o luăm de la capăt, până reușim! Și colegii mei știu asta. Sunt serioasă și dedicată. Și ceea ce fac, fac cu mare pasiune, nu o fac pentru afirmarea personală ca scop în sine, ci pentru că simt că șantierul, prin noi, va merge mai departe și va crește, se va dezvolta.
- Cum ați defini succesul, profesional și familial? Cum se pot îmbina cele două forme de succes?
- Întrebarea este grea, pentru că succesul nu înseamnă neapărat funcția. Profesional, pentru mine succesul a însemnat un proiect câștigat, un contract de navă pe care am reușit să-l ducem la final, de la prima piesă până la probele de mare. Avem acum, de exemplu, un plan de investiții, de robotizare și vrem să găsim soluții de finanțare alternative, să putem implementa ce ne propunem. În asta se regăsește, zic eu, succesul din punct de vedere profesional.
- Și succesul în familie?
- Nici nu știu dacă există noțiunea aceasta, de "succes în familie" - mi se pare că sună oarecum "comercial". Acum, desigur, dacă vorbim de carieră, este un curent potrivit căruia succesul vine cu poziția, cu banii. Eu personal nu văd lucrurile așa. La serviciu, succesul înseamnă să deschid ușa aici și să am opt, zece, 12 ore în care să mă simt bine cu ceea ce fac și cu persoanele împreună cu care lucrez. Iar în familie, când mă duc acasă, să deschid o altă ușă și să-mi văd copiii - pe Sofia și Petra - să știu că ei sunt bine, sănătoși, să-mi văd soțul și să spună "bună, hai că am pus eu masa astăzi", să ne gândim ce facem în weekend, unde mergem în vacanță la vară, cum facem să ne întâlnim cu bunicii - asta înseamnă "succes" pentru mine în familie. Dar i-aș spune mai degrabă "armonie". O armonie dată de tu cu tine, de armonia la job, și de a te simți bine cu ceea ce faci, cu oamenii alături de care trăiești.
- În ceea ce privește familia, care a fost cea mai mare provocare?
- Aceeași, numirea mea ca director financiar, prin faptul că, de exemplu, sunt momente în care nu sunt acasă. La nașterea Sofiei, cred că numirea mea a fost o provocare pentru ea - fără să realizeze - ca și copil mic. Uneori, atenția a fost mai mult la serviciu, iar ea a simțit acest lucru. Apoi, a doua provocare, când s-a născut Petra. Cumva am simțit că acasă - să fii mamă de doi copii, iar unul a avut tot "universul" și deodată s-a întâmplat ceva, iar "universul" s-a împărțit la doi - a fost o situație mai greu de gestionat atunci, dar am reușit.
- Ați avut un model, ca și femeie de succes? Dacă da, cine, prin ce anume v-a inspirat persoana respectivă?
- Da, am cunoscut aici, în SN Damen, doamne navaliste extraordinare. Prin modul în care își desfășurau activitatea, din perspectiva lor asupra lucrului bine făcut, că despre aceasta este vorba până la urmă, ele m-au influențat. Una dintre doamnele respective este dna Georgeta Bălaia - fostul contabil șef al nostru, pentru o lungă perioadă de timp. În perioada în care dna Bălaia a fost contabil șef am lucrat și eu aici, în economic. Era și este o femeie cu o mână de fier, extraordinar de puternică și clară în tot ce se dorea a fi făcut. De la ea am învățat acuratețea, ce înseamnă să fii foarte atent în calitatea rezultatelor, de la ea am învățat să nu cedez, să o iau mereu de la capăt! Mi-a fost mentor, un model de om și profesionist extraordinar!
- Care ar fi un sfat pe care l-ați da unei femei aflate la început de carieră?
- Exact ceea ce am învățat și eu până acum: să aibă încredere că vor reuși, să aibă încredere în propriile puteri și în cunoștințele lor, să nu cedeze, dacă se întâmplă, la primul eșec, să nu renunțe, să o ia mereu de la capăt. Fiecare moment al vieții sau al carierei vine cu provocările momentului respectiv, dar în noi stă puterea de a depăși orice obstacol și de a fi mai buni, pentru noi și pentru cei din jurul nostru!
