Scăderea cotelor apelor Dunării în judeţul Tulcea le-a oferit unor tineri întreprinzători din comuna I.C. Brătianu posibilitatea de a deschide o plajă privată pe malul fluviului, potrivit corespondentului Agerpres
Până la începutul anilor '80, malul tulcean al Dunării era preferat de gălăţeni pentru a petrece câteva ore în aer liber, însă, după deschiderea Plajei "La Valuri" (actuala Plajă "Dunărea"), singurul loc de pe malul fluviului de unde se puteau cumpăra mici sau băuturi reci, cunoscut sub numele de "Cocuţa" şi situat vizavi de insula formată acum pe Dunăre, a fost desfiinţat şi toate amenajările existente au ajuns ruine.
"Am vrut să valorificăm zona. Noi am avut iniţiativa şi am beneficiat de sprijinul primăriei din comuna I.C. Brătianu. Mare parte din persoanele care vin aici sunt din Galaţi sau din comunele din apropiere", a declarat, pentru Agerpres, Emilia Polodeanu, care a mai spus că a deschis plaja şi rulota cu băuturi în urmă cu aproape o lună.
Persoanele care vin pe malul tulcean al Dunării pot închiria şi şezlonguri cu umbrelă, la preţul de 20 de lei pe zi.
Povestea unei zone de distracţie neconformiste
Chiar dacă pentru tineri plaja "Cocuţa" este aproape o necunoscută, generaţiile mai vechi au amintiri de nepreţuit despre acest loc de recreere. Vreme de mai bine de un secol, plaja "Cocuţa", aflată chiar peste Dunăre de oraş, a fost un loc de distracţie foarte popular printre gălăţeni.
La început, plaja era apanajul bogătaşilor secolului al XIX-lea, care o foloseau pentru a adapta local obiceiurile pariziene nonconformiste de pe malurile Senei. Plaja iniţială - lungă de circa 400 de metri şi lată de 100 de metri - era întotdeauna acoperită cu nisip fin, adus de viiturile de primăvară.
În secolului al XX-lea, "Cocuţa" şi-a pierdut caracterul elitist şi a devenit loc de distracţie pentru toată lumea. Prima astestare oficială datează din anul 1938, când comuna I.C. Brătianu a cerut "înfiinţarea unei cherhanale cu loc de gătit peştele pentru muşterii".
În anii de dinainte de Revoluţie, plaja de pe malul tulcean a ajuns în topul distracţiei pentru toţi gălăţenii, în special după sărbătorile proletare de 1 mai şi 23 august. Cu un parfum de Vama Veche, "Cocuţa" a reprezentat un adevărat punct de referinţă pentru cei mai "flower-power" locuitori ai acestei zone. Generaţiile de gălăţeni care au acum în jur de 50 de ani şi peste îşi amintesc de "expediţiile" la Plaja "Cocuţa", care presupuneau un drum cu bacul, din dreptul scărilor de la Elice, până peste Dunăre, bălăceala de rigoare în Dunăre, unde, special pentru protecţia copiilor şi a persoanelor care nu ştiau să înoate, era instalat un gard protector din plasă de sârmă, prânzul adus la pachet şi mâncat la umbra pădurii, precum şi somnul de după, tot la umbră, impus celor mici de părinţii dornici să rămână toată ziua pe plajă. Se puteau închiria bărci şi hidrobiciclete pentru plimbări pe Dunăre, se putea juca volei pe plajă, existau duşuri în aer liber, dar plaja, minim amenajată, păstra un aer sălbatic, apreciat de cei mai mulţi, iar proximitatea pădurii, pe atunci curată, oferea un plus de confort, în zilele caniculare.
