Medicii Marius Ionuț Păduraru, șeful secției Oncologie Medicală de la Spitalul de Urgență "Sfântul Apostol Andrei", și Tiberiu Rareş Moldovan, specialist în oncologie medicală în aceeași secție, ne-au vorbit, în cadrul podcastului "SPOT ON la Viaţa liberă - Galaţiul sub reflector", despre noutățile în ceea ce privește tratamentul oncologic în Galați, precum şi despre cât de important este screeningul în depistarea cancerului în faze incipiente.
Cei doi medici ne-au dezvăluit partea nevăzută a secției de Oncologie de la Spitalul Judeţean din Galați, explicând provocările meseriei de medic oncolog într-o perioadă în care ştiinţa avansează extrem de repede.
- Ce înseamnă, pe înţelesul tuturor, îngrijiri paliative?
Dr. Păduraru: În România, partea de îngrijiri paliative are definiția de sfârșitul vieții, de tratament simptomatic al pacienților care nu mai au resurse din punct de vedere oncologic. Dar termenul, în America şi în Europa de Vest, nu înseamnă doar sfârșitul vieții, ci și îngrijirea pacienților care sunt în curs de tratament, pentru a combate efectele secundare. Așadar, ca definiție, îngrijire paliativă nu înseamnă doar sfârșitul vieții. Astăzi, în popor, pacienții când aud de îngrijiri paliative consideră că asta înseamnă finalul, dar de fapt nu înseamnă altceva decât o secție în care ajutăm pacienții din punct de vedere al simptomelor, tratăm simptomele bolii oncologice.
Secția de îngrijirii paliative în Galați are mai mulți ani, doar că de ea se ocupau colegii care aveau ca specialitate de bază oncologia, dar aveau și competențe de îngrijirii paliative.
De doi ani, doamna dr. Gabriela Sgrumală, care face parte din echipa noastră, ne ajută foarte mult în situațiile în care nu mai avem resurse din punct de vedere oncologic, ne ajută și când avem nevoie de sprijin pentru tratarea efectelor secundare.
Nu este o secție foarte mare, este un compartiment în cadrul secției de Oncologie, are numai zece paturi şi tot timpul este listă de așteptare. Dar așteptăm dezvoltarea secției, lucrurile se mișcă și informațiile primite sunt că o să fie din ce în ce mai bine în județul Galați pentru pacienții cu patologie oncologică și nu numai.
- Adică un pacient se internează acolo pentru o perioadă, se tratează și pleacă?
Dr. Păduraru: Nu e obligatoriu să ajungă acolo la finalul vieții, de obicei se stă cam 2-3 săptămâni, pentru că nu putem prelungi perioada de internare prea mult. Cam 2-3 săptămâni, până la combaterea și tratarea simptomelor, apoi pacienţii sunt echilibrați și sunt externaţi și retrecuți pe lista de așteptare, în caz că mai au nevoie. Ghidul medical recomandă ca, din momentul în care pacientul oncologic este diagnosticat, să aibă cel puțin un consult de îngrijiri paliative, tocmai pentru tratamentul simptomelor, astfel încât să fie pregătit atât el, cât și familia pentru ce simptome ar putea să apară în cursul tratamentului bolii.
- Care sunt provocările unui medic oncolog la ora actuală?
Dr. Moldovan: În primul rând, trebuie să ținem pasul cu toate noile molecule care apar, asta ar fi prima provocare. Este destul de greu, pentru că oncologia e specialitatea cu cea mai rapidă evoluție. Dacă acum 60 de ani aveam 2-3 citostatice, acum sunt 100 de molecule disponibile, fiecare cu indicațiile lor, fiecare cu liniile de tratament la care se potrivesc. E greu să ținem pasul. Deocamdată, noi suntem o secție mică. Institutele mari au medicii împărțiți, fiecare se ocupă de una, două, trei localizări și e mai ușor de ținut pasul.
Pe lângă asta, o altă provocare e munca cu pacientul, pentru că diagnosticul oncologic aduce o încărcătură emoțională imensă. E destul de greu pentru pacienții diagnosticați şi pentru aparținători de acceptat faptul că au boala aceasta. E destul de greu de acceptat faptul că, în unele cazuri, lupta e de durată, e pe tot parcursul vieții. Trebuie, sub o formă sau alta, să facă un tratament. Eu sunt de părere, chiar dacă la început poate nu-i spunem, că pacientul trebuie să știe diagnosticul. Pentru că el e cel mai în măsură să lupte, e cel mai în măsură să înțeleagă toate efectele adverse la care se expune prin tratament, prin boală. Nu cred că am vreun pacient care să nu știe, sub o formă sau alta. Putem să mai alinăm diagnosticul un pic, să dăm speranță, dar trebuie să știe neapărat diagnosticul de bază. Trebuie să îl înțeleagă, să înțeleagă stadiul bolii, tratamentul, cu efectele adverse, cu durata, pentru ce se fac monitorizările. E foarte important. Suntem un centru mic comparativ cu un institut, dar reușim să asigurăm tratamentele. Mi se pare normal și pentru pacient ca tratamentul oncologic să fie făcut cât mai aproape de casă. Când vorbim de efecte secundare, sunt de acord să se facă evaluări sau consultări pentru a doua opinie, în centre mai mari, dar tratamentele sunt aceleași, nu trebuie să difere foarte mult. Și eu, cel puțin, țin cont de opiniile colegiilor din centre mai mari, le analizez și, dacă sunt de acord cu ele, asigur tratamentul. Dacă nu sunt de acord, căutăm să vedem de ce nu sunt de acord și căutăm o soluție pentru pacient.
Dr. Păduraru: Legat de diagnostic, eu îl ofer tot timpul pacienților, doar că evit termenii mai agresivi, cum e cel de cancer. Eu folosesc termeni ca neoplazie, tumori maligne, care sunt puțin mai blânde, să zic așa. Cancerul tot timpul sperie și de multe ori am avut pacienți care la termenul de cancer au refuzat tratamentul și abia la a doua, a treia discuție au înțes patologia.
În 2024, nu mai vorbim de sfârșitul vieții când avem un diagnostic de cancer, ci despre o luptă continuă. De multe ori, reușim să prelungim mult viața pacientului și să facem totul ca să intre într-o perioadă de urmărire fără tratament. Dar totul ține de momentul diagnosticului. Cu cât amânăm diagnosticul, cu atât lupta este mai grea. Și pentru noi, ca medici, care vedem suferință, dar și pentru pacient. Noi înțelegem că el este baza și el este cel care suportă tratamentul, cel care suportă efectul bolii oncologice. Și atunci recomand ca la orice simptom, orice semnal de alarmă, să se consulte întâi medicul de familie și acesta să orienteze pacientul către specialişti, pentru a descoperi boala în stadii cât mai incipiente. Noi suntem o secție în creștere, vorbim de o sută de internări de zi, care înseamnă o secție foarte mare. Asta înseamnă că reușim să asigurăm tratamente pentru pacienții respectivi.
- Ați observat în ultimul timp o creștere a numărului de îmbolnăviri? Apar zilnic pacienți nou-diagnosticați?
Dr. Păduraru: Noi, ca oncologi, nu diagnosticăm boala. Colegii noștri, specialitățile de medicină internă, gastro, nefrologie, trebuie teoretic să diagnosticheze, plus chirurgia care ne ajută cu biopsii sau intervențiile chirurgicale.
Dr. Moldoveanu: Din păcate, da, zilnic apar cazuri noi. Atât prin creșterea speranței de viață, iar cancerul este frecvent o boală a populației mai în vârstă. De asemenea, informațiile disponibile fac acum populația să meargă mai des la medic, la orice simptom, să-și facă o investigație, să-și facă un screening, mă refer aici pentru cancerul de sân, colonoscopie pentru cancerul de colon. Mai frecvente sunt acum diagnosticările în stadii mai puțin avansate, la care tratamentul poate fi curativ.
- Care este vârsta celui mai tânăr pacient?
Dr. Păduraru: Cel mai tânăr pacient al meu are cam 22-23 de ani, cel mai tânăr pacient cu patologie oncologică destul de avansată, cu diseminare la distanță încă de la început. Lupta cu boala respectivă a fost dusă cu o speranță sub șase luni, a durat mai mult de un an, dar până la urmă s-a pierdut. Încercăm să fim și empatici și atunci empatia respectivă ne afectează și pe noi când pierdem, cel puțin pe mine, la orice pierdere se mai adaugă câte o cărămidă în plus.
Eu sunt în Galați din 2020. Am făcut pregătirea la Institutul Regional de Oncologie din Iași. La început, pot să zic că nu erau foarte multe cazuri, dar am nimerit fix la începutul pandemiei, perioadă foarte urâtă prin care a trecut toată România și nu numai. Atunci a fost o perioadă când foarte multă lume nu s-a mai adresat medicilor din spital pentru simptome ușoare.
Patologia oncologică, la început, de cele mai multe ori nu dă niciun simptom, iar când sunt simptome se trec de obicei cu vederea, mai ales la pacienții care sunt angrenați la locuri de muncă. Abia când simptomele încep să supere pacientul, acesta se prezintă la control. Din păcate, atunci vorbim de stadii mai avansate. Și atunci nu pot să zic că incidența este mai mare decât înainte, însă a fost influențată de pandemie.
A doua problemă este că la Galați foarte mulți pacienți preferă să facă tratamentele în alte orașe, în centre mai mari, unde au încredere mai multă. Încă sunt pacienți care merg în alte centre, însă după pandemie am avut o avalanșă de pacienți care se tratau în alte centre și au venit să fie preluați în evidență la spitalul din Galați, dar să urmeze și tratamentul. Și atunci e greu să vă zic dacă incidența este mai mare. În următorii 2-3 ani, o să pot face o echivalență.
Acum suntem pe o linie ascendentă, cu pacienți care au din ce în ce mai mare încredere în secția noastră și asta mă bucură. Înseamnă că facem lucruri bune. De exemplu, colegul meu dr. Moldovan a făcut pregătirea la Institutul Regional din Cluj și pentru a stabili un tratament ne adunăm informațiile, ne confruntăm tot timpul și ne sfătuim unul cu altul, nu numai noi, partea oncologică, ci și celelalte specialități, pentru că tratamentul pacientului oncologic nu mai poate fi făcut de un singur medic. Este nevoie de o echipă multidisciplinară. Ne consultăm telefonic, ne consultăm pe holuri când ne întâlnim și tot timpul întrebăm colegul de la chirurgie ce părere are despre caz, colegii de la oncologie ce părere au despre un tratament, pentru că sunt din ce în ce mai multe și trebuie să ținem pasul cu ele și să schimbăm linii de tratament, apar noutăți și trebuie să ținem cont de asta. Toate acestea pentru ca pacientul să urmeze tratamentul pe care îl considerăm noi la momentul actual cel mai bun. Eu sunt mulțumit de ceea ce se întâmplă în Galați, de cum merg lucrurile, de rezultatele care se obțin.
- Există o prelungire a duratei de viață cu noile tratamente?
Dr. Păduraru: Există o prelungire a vieții pacientului. Dacă acum câțiva ani, pentru un pacient metastatic speranța de viață era până într-un an, acum pe o singură linie de tratament pacienții pot avea un beneficiu de 4-5 ani, chiar și mai mult. Asta arată evoluția tratamentului oncologic și nu numai, dar și intervențiile chirurgicale mult mai țintite, radioterapia mult mai țintită, care poate să distrugă celulele tumorale fără să afecteze organele din jur. Este clar o evoluție a supraviețuirii pacienților și, mai important, pe lângă faptul că li se prelungește viața, li se prelungește viața cu o calitate foarte bună.
Dr. Moldovan: În continuare avem pacienți care făcând tratament la 2-3-4 săptămâni, își păstrează toate hobby-urile, merg în călătorii cu familia fără să fie afectaţi, se plimbă, ceea ce pe noi ne bucură foarte mult, mai ales când vin înapoi pentru următorul ciclu de tratament și ne spun că au fost la mare, la munte, s-au simțit bine, s-au relaxat, și-au încărcat bateriile ca să continue lupta.
- Care este organul cel mai afectat?
Dr. Păduraru: Sânul e printre liderii incidenței, plămânul, prostata, colonul, dar o incidență foarte mare o au tumorile de vezică urinară. Dar ceea ce este îngrijorător, nu numai pentru zona Galați, este faptul că aici am găsit o incidență destul de mare la cancer de col uterin. Recomand vaccinul care poate fi făcut pentru a preveni infecția cu HPV, care este o cauză de patologie oncologică în sfera genitală. Noi, ca țară, ne aflăm pe primul loc la decesul provocat de cancerul de col uterin și trebuie să facem tot posibilul să scădem acest lucru. Partea de vaccinare are un rol foarte important și o recomand. Acum vorbim foarte mult de vaccinuri care pot preveni infecțiile HPV, infecții care întrețin o inflamație cu riscul de transformare malignă. Am avut paciente chiar de 30-35 de ani cu patologie de cancer de col uterin cu HPV pozitiv, adică infecție care determină această patologie oncologică. Recomand și testul Papanicolau, care este bine de făcut în primii doi ani de la începerea vieții sexuale. Acest test descoperă boala în stadii incipiente și tratamentul este mult mai ușor. Legat de vaccinarea împotriva HPV, s-a demonstrat că țările care au introdus programe de prevenție prin vaccinare au acum cea mai redusă incidență și, automat, mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin a scăzut, a fost aproape eradicat. De asemenea, vaccinarea e recomandată, conform protocolului, chiar de la vârsta de 11-12 ani la fete. Asta este șansa noastră. Screeningul este la fel de important, testul Papanicolau.
- Unde putem face testul Papanicolau?
Dr. Păduraru: Se poate face la orice cabinet ginecologic, în spital, în cabinete private, la ginecolog. Se face un test, se face un examen, e puțin dureros, o manevră minim invazivă, se recoltează doar cu un fel de perie celule care se trimit la laborator, unde se examinează la microscop și se dau rezultatele. Este suspiciune sau altceva, atunci trebuie intervenit și investigat suplimentar.
Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
