Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității de la Dunărea de Jos este, de departe, una dintre instituțiile identitare, nu doar din Galați, ci din întreaga țară.
Inaugurată pe 27 noiembrie 2014, de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de un sobor de arhierei, prin grija Înaltpreasfințitului Părinte Casian al Dunării de Jos, instituția aduce în prim-plan pagini nescrise de istorie. Expozițiile de carte veche și icoană sunt cele care adună iubitorii de cele sfinte în sălile de expoziții, acolo unde se bucură și se împărtășesc din lumina și duhul Ortodoxiei, prin aflarea unor povești dătătoare de viață și speranță despre vechi "bucoavne" ale Dreptei credințe, însănătoșite în toți acești ani de restauratorii de carte veche, profesie aproape pe cale de dispariție.
"În cadrul Muzeului Eparhial, în cei zece ani de activitate, au fost restaurate 46 de Sfinte Cărți și 214 de Sfinte Icoane, ambele ateliere funcționând în primii ani cu câte un singur restaurator, care în timp și-au format urmași", ne-a spus părintele Cosmin Ilie, directorul instituției eparhiale din Galați.
O nouă etapă a vieții, după ieşirea la pensie
Primul restaurator de carte al Muzeului Eparhial din Galați, din cei 16 care activează în toată România, este o doamnă - Paula Gânju. După câțiva ani de stat "pe dreapta", după pensionare, doamna Paula a avut șansa să înceapă o nouă etapă a vieții, dar și a Muzeului Eparhial, acolo unde, de un deceniu, este "doctor de carte": desprăfuiește, curăță, restaurează și înnoiește vechi Cărți Sfinte, dintre miile care așteaptă în depozitele Muzeului Eparhial. Este ultima restauratoare de carte absolventă a Școlii "Dimitrie Marinescu" din București.
A început ca tipograf, apoi a fost arhivist la Biblioteca Județeană "V. A. Urechia" din Galați, iar cel care i-a intuit talentul pentru restaurarea de carte veche a fost prof. Nedelcu Oprea, director al bibliotecii pe atunci. "Era nevoie în bibliotecă de restauratori de carte și domnul Oprea a văzut înclinația mea pentru restaurare și m-a sfătuit, în 1996, să merg la cursurile de pregătire. Am început cu o incunabulă, o carte veche, de neprețuit, și am continuat cu "Atlasul geografic din 1640", tipărit la Amsterdam, la care am lucrat doi ani", ne-a povestit doamna Paula.
În anul 2009, când a ieșit la pensie, doamna Paula s-a confruntat cu acutul sentiment al "inutilității" și după vreo cinci ani de "stat pe dreapta", "părintele Daniel Zlate mi-a propus să trec pe la sediul Eparhiei Dunării de Jos, să fac o cerere pentru o probă la Atelierul de restaurare de carte din cadrul Muzeului Eparhial, abia redeschis la începutul lui 2015", ne-a spus interlocutoarea.
Pentru proba de foc, a primit spre însănătoșire "Liturghierul de la 1741", pe care l-a îmbrățișat ca pe propriul copil. L-a luat în mâinile măiastre, s-a rugat, l-a mângâiat, i-a scos filă cu filă, l-a primenit, înlăturând praful, urmele de ceară, lipiturile empirice, semnele inutile, l-a tratat de atacurile biologice... În puține cuvinte, i-a redat frumusețea de odinioară, lucrul domniei sale fiind extrem de apreciat.
Nestemate ale culturii universale, readuse la viaţă
Prin ani, prima restauratoare a Muzeului Eparhial a devenit de neînlocuit și le-a însuflețit nu doar pe cele două fiice, cea mare violonist, cea mică profesoară, ci și câteva zeci de Sfinte Cărți. Între acestea, "Evanghelia greco-română, ediția 1683", apoi cea din 1682, primele cărți imprimate de Sfântul Antim Ivireanul în limba română, cu caractere chirilice, la Tipografia domnească a Sfântei Mitropolii a Bucureștilor.
Au urmat alte și alte privilegii, de a readuce la viață nestemate ale culturii universale, exemplare rare, între acestea "Cazania lui Varlaam" (Iași, 1643), "Îndreptarea Legii" (Târgoviște, 1652), "Biblia lui Șerban Cantacuzino" (București, 1688).
În prezent, doamna Paula lucrează simultan la înnoirea a patru Sfinte Cărți: un "Oktoih" de la 1774, "Viețile Sfinților", Neamț, 1807, "Mineiul pe ianuarie", tipărit în 1830 și "Biblia lui Șerban" de la 1688, cunoscută în literatura de specialitate drept "Biblia de la Bucureşti din 1688", monument de cultură, limbă şi spiritualitate românească. Diortosirea "Cărții Cărților" în limba poporului a avut darul de a uni românii în jurul Bisericii și al locului din care se trag, de a-i face să înțeleagă Cuvântul revelat și rostul lui Hristos în devenirea omului. "De regulă, la restaurarea de carte se lucrează în paralel, dintr-un motiv lesne de înțeles, procesul de restaurare necesită operațiuni multiple, care presupun timp, răbdare și profesionalism", ne-a explicat doamna Paula.
Criterii după care este decisă restaurarea
Care sunt criteriile după care este rânduită restaurarea Sfintelor Cărți la Muzeul Eparhial? Valoarea tipăriturii, unicitatea ei, importanța acelei cărți în luminarea națiunii române, în limba poporului, având în vedere că în urmă cu secole, înainte de îndrăznețele traduceri ale lui Antim Ivireanu, în Țara Românească, ale lui Coresi și Dosoftei, primul traducător din Moldova al cărţilor de slujbă în româneşte, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, precum şi unul dintre cunoscătorii şi traducătorii din literatura patristică, deși, la acea vreme exista încă ideea că sunt doar câteva limbi sacre ce pot fi folosite în cult: greaca veche, latina.
Doamna Paula a lucrat, dar a avut șansa și bucuria de a pregăti și schimbul de mâine, două ucenice: Adriana Popa, restaurator la Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" din Galați, și Valerica Chitic, din 2018 colega dânsei în atelierul Muzeului Eparhial, care are în lucru, între altele, "Antologhionul din 1786", editat la Rm. Vâlcea, o "Sfântă Evanghelie", ediții din 1775 și 1770, cu feronerie...
"Chiar dacă, în unele cazuri, dezmembrăm filă cu filă, ideea este de a păstra fiecare părticică; de a nu înlătura nici măcar notele de mână ale unor preoți, în cazul Cărților Sfinte, pentru că ele dau informații prețioase despre comunitatea în care s-a slujit. Apoi, cartea veche bisericească are o rezistență și o frumusețe aparte, prin faptul că este tipărită pe hârtie manuală cu linii de apă dispuse vertical, cu filigran. Hârtia manuală are o altă textură, față de tot ce avem astăzi. Este mai rezistentă, mai valoaroasă și pe cale de dispariție, deși, la noi în țară, se face hârtie manuală la Comana"...
În operațiunea de salvare, restauratorul se asigură că păstrează intactă integritatea întregii cărți, a conținutului revelat. Este o bucurie să găsești pe aceste exemplare rare, imprimată sigla morii de apă, care ajută specialiștii să afle unde a fost tipărită cartea, ce poveste de viață sfântă are.
Și un sfat de specialitate: să nu lipim cărțile cu aracet, dar dacă acest lucru s-a întâmplat, atunci putem să îl îndepărtăm ușor cu alcool (spirt). De asemenea, desprăfuirea se face cu o pensulă fină, ușoară, cu mișcări din interiorul cărții către exterior...
Lucrul mâinilor măiastre ale doamnei Paula, dar și ale colegelor sale, poate fi admirat în expozițiile de carte veche din cele 20 de săli ale Muzeului Eparhial din Galați. Sunt Sfinte Cărți și Sfinte Icoane care prin veacuri au ținut trează comunitatea de la Dunărea de Jos, și nu numai. Iar ca să aflați mai multe povești, vizitați Muzeul Eparhial!