George Constantinescu, tânărul care a ridicat în picioare juriul de la "X Factor" la una din cele mai recente ediții ale emisiunii, a venit la podcastul „Vieții libere” SPOT ON - "Galațiul sub reflector”, unde a explicat ce înseamnă să fii artist, cât muncește în plus față de școală pentru a-și menține vocea și ne-a dezvăluit câteva dintre planurile lui de viitor.
George a venit însoțit de Valentin Vasopol, profesor la Școala de Muzică "TheoMusic Academy" Galați - Brăila, cel care, de mai bine de opt ani, este mentorul și susținătorul tânărului artist gălățean. George spune că o mare parte a succesului său i se datorează lui Valentin Vasopol, omul care i-a fost și prieten, dar și dascăl, fiind cel care a știut să îi pună în valoare vocea, l-a urcat prima dată pe scenă la un concurs și i-a ales cu măestrie melodiile care au făcut din George Constantinescu tânărul cântăreț de astăzi.
- Domnule Vasopol, sunteți profesor de canto şi în această calitate aveți contact cu tineri talentați din Galați și Brăila pe care îi formați pentru a evolua pe scenă. Cum este să lucrați cu tineri talentați?
Valentin Vasopol: Cred că, în primul rând, sunt foarte norocos. Spune lumea că în momentul în care ai foarte mulți copii talentați, ești foarte norocos, nu că eşti un bun profesor, așa că o să zic că sunt norocos. Numai că eu sunt norocos de vreo opt, nouă, zece ani de zile.
De-a lungul timpului, am avut bucuria și uimirea să văd cum, constant, în cadrul școlii, mi-au venit voci foarte, foarte bune, copii foarte talentați. Nu știu dacă are vreo legătură cu zona asta a țării sau poate pur și simplu le atrag eu. Dar, în orice caz, este extraordinar să iei copiii de foarte mici (am avut copii pe care i-am luat la patru ani şi jumătate) și să-i aduci la nivel de performanță, să vezi cum cresc lângă tine și ajung să obțină rezultate extraordinare la concursuri naționale și internaționale.
Este, în primul rând, o mare, mare bucurie sufletească. În al doilea rând, este o împlinire profesională, care cred că este cel mai important lucru. Cred că pe ei îi educă foarte mult activitatea aceasta și le oferă un drum în viață foarte frumos. Cel puțin până acum, am câțiva foști elevi care merg pe drumul ăsta al muzicii. Și merg foarte, foarte bine.
În privința lui George, căci despre el vorbim astăzi, este un caz absolut special. El a venit la mine la școală când era un copil de șapte ani. Și am trecut prin foarte multe cu el, pentru că la băieți lucrurile sunt puțin mai dificile decât la fete. La ei intervine perioada de maturitate, de schimbare a vocii, însă el a fost întotdeauna, ca și în ziua de azi, un profesionist. M-a ascultat, a mers după îndrumările mele și am ajuns la un nivel, zic eu, destul de ridicat. Și ce e mai frumos, cred eu, mai are foarte, foarte multe de arătat și de demonstrat, pentru că are doar 15 ani.
- E suficient doar talentul? De câtă muncă are nevoie un copil talentat ca să ajungă la performanță?
V.V.: Eu cred că procentajul real este undeva la 80% muncă și 20% talent. Talentul fără muncă nu are nicio valoare. Am avut cazuri de copii foarte talentați care nu au muncit, nu au făcut nimic în plus față de orele de pregătire Au rămas doar simple promisiuni. Și am avut cazuri de copii cu talent normal, mediu să spun, care au reușit lucruri extraordinare prin muncă, prin dedicație și pasiune. Deci din punctul meu de vedere, cred că munca face foarte, foarte, foarte mult.
- Unde vă găsesc părinții care vor să-și aducă copiii la canto?
V.V.: Sediul din Galați este la Casa de Cultură a Sindicatelor, la etajul 1, acolo unde era înainte biblioteca. Acolo avem școala. Părinții pot consulta și site-ul școlii de pe internet, pagina de Facebook TheoMusic Academy Galaţi Brăila. Pentru că am foarte mulți copii și de la Brăila, am găsit un spațiu și de ceva vreme avem cursuri și acolo. Așadar, marți și joi sunt la Brăila, iar luni, miercuri, vineri și sâmbătă sunt la Galați. Pentru un copil talentat care merge la un concurs, părinții suportă toate costurile. Noi nu suntem ajutați. Din păcate, pentru că, din punctul meu de vedere, acești copii extraordinari, care de-a lungul anilor au avut rezultate extraordinare pentru Galați la concursuri în țară, peste tot unde mergem, merită să fie susținuți. Copiii ăștia merită să facă un pas mai în față, în sensul că ar putea să obțină rezultate mari și în afara țării.
- Care este vârsta potrivită la care putem aduce un copil la ore de canto?
V.V.: De la cinci ani în sus. Până la patru, cinci ani, e puțin greuț, pentru că, de regulă, copiii până în cinci ani nu au o conștiință a studiului, la ei totul e joacă, e instinctiv. Unui copil de trei ani şi jumătate, deși are talent, are ureche și îți cântă ceva, nu poți să-i impui să învețe o anumită piesă, că nu vrea! După cinci ani, când încep să realizeze, e OK, se poate lucra cu ei. Depinde și de metoda de lucru, sunt mai multe chestii aici pe care, ca profesor, trebuie să știi să le faci. Unii se sperie, altora li se pare prea greu.
- Cum gestionați eșecurile atunci când sunteți la un concurs și lucrurile nu ies bine?
V.V.: - Cea mai mare artă a unui profesor este să îi învețe să accepte eșecul și să înțeleagă că face parte din succes. Eu le spun lor, începând din momentul în care încep orele de canto, că nu ai cum să înveți să cânți bine până nu te lovești de toate greșelile din punct de vedere tehnic, vocal, etc. Trebuie să treci de toate chestiile astea. Nu poți să ajungi direct George Constantinescu, care pentru trei minute și ceva la "X Factor" a muncit opt ani. Până să ajungi să cânți trei minute au fost opt ani de muncă enormă, zeci de concursuri, recitaluri și alte emisiuni. Eșecul face parte din succes. Eu întotdeauna discut cu ei, de la cei mai mici până la cei mai mari. Pentru că unii au implementat și de părinți această mentalitate că la concursuri se câștigă obligatoriu, se iau premii. În ziua concursului, în funcție de ziua pe care o ai, obții premii sau nu. Cei care au înțeles cum stă treaba merg înainte, cei care nu fac urât, se detașează. Iar copiii pot avea sau nu talentul necesar să ajungă la un nivel. Eu în general am devenit un psiholog destul de bun, discut cu toți și cu fiecare în parte, dar și cu părinții. Cu părinții e cea mai grea misiune, pentru că părinții știu cum se face treaba, părinții știu să cânte, părinții știu repertoriul, știu ce piese trebuie să-mi dea, ce să fac acolo, acolo, etc. Legătura mea cu ei este alta și altfel se mobilizează și în concurs când merg cu ei. Toată energia asta a lor o atrag eu.
- Cum a fost prestația lui George la "X Factor"? V-ați așteptat la rezultat?
V.V.: Eu pot să spun doar că am fost foarte sigur pe el, pentru că știu ce poate. Și piesa pe care a cântat-o a fost muncită intens, pentru că au fost niște probleme muzicale acolo, dificil de stabilit.
- Cum te simți, George, după experiența frumoasă de la "X Factor"?
George Constantinescu: Sunt același copil. Mie mi-a plăcut foarte mult, dar n-am lăsat să influențeze apariția mea la "X Factor" sau cuvintele de bine pe care le-am auzit despre mine.
- Cât muncești pe zi?
G.C.: Săptămâna mea arată cam așa: luni - canto, marți - înot, miercuri - canto, joi - înot, vineri - canto, dar când spui canto nu te rezumi doar la două ore cât stai la școală. Nu, înseamnă vocalize în primul rând 20 de minute, 10 minute piesa. Trebuie să mă gândesc la care piesă, dacă am, de exemplu, un concurs. Pentru momentul de la "X Factor" s-a lucrat săptămânal timp de două luni. Mi-a fost greu. Piesa era din repertoriul pe care deja îl făcusem. Adică era o piesă făcută mai demult, dar pentru că mi se schimbase vocea n-am mai abordat-o. Ironia sorții. Eu am zis că vreau să fac din nou piesa asta, îmi place foarte mult. Valentin Vasopol mi-a zis că o să o facem, dar nu pentru concurs. Vedem, poate cu orchestră și, după preselecțiile de la "X Factor", aveam un repertoriu pe care trebuia să mă axez. Și fix piesa asta mi-au dat-o. În primă fază, am fost foarte încântat de alegere, dar după aia, când am văzut cât e de muncă la ea... Problema a fost că la "X Factor" nu ai de cântat toată piesa integral, cum ești obișnuit.
A trebuit, așadar, să găsim formula muzicală de așa natura încât să dau tot ce e mai bun în două minute. Și atunci am fost obligați să tăiem, să-i studiez începutul și să merg undeva spre partea finală. Trecerile astea au fost dificile, pentru că din punct de vedere muzical trebuie să găsești combinația necesară.
V.V.: Este extrem de dificil, foarte greu. Nu știu în România câți mai fac așa ceva. E un gen de piesă în care simți că mergi pe sârmă. Adică în acel moment poți să simți că se rupe gheața. A trebuit să facem niște artificii acolo, tehnice și muzicale, pentru ca să putem să scoatem tot ce se poate scoate în trei minute. Și s-a văzut.
- Cum a fost drumul la "X Factor", de la preselecții până la marele moment?
G.C.: A fost un pic de presiune. După ce mi-am ales momentul, mi-am zis: ori dai maxim, ori nu dai. Nu a fost cale de mijloc. Am mers pe premisa să risc! Așa am făcut mereu în concursuri. Am riscat! Am mers cu piese grele și mi-a ieșit mereu. La repetiții s-a auzit foarte bine. Emoțiile nu prea au intervenit. Pe scenă eram foarte relaxat. După atâta timp și după atâtea concursuri, îți intri în mână. Și deja știi să-ți gestionezi emoțiile. Devine oarecum un reflex, o siguranță profesională.
- Ce ți-a plăcut cel mai mult la "X Factor"?
G.C.: Sonorizarea. Clar! Am știut că o se să audă super tare piesa. Și chiar s-a auzit. Mi-a plăcut tot, și atmosfera, și toți oamenii de acolo. A adunat toată producția și a fost foarte frumos. Te simțeai ca acasă. Ca și cum eram la un recital. Eu așa m-am simțit. Toată lumea era cu ochii pe emisiune în seara aia. Cel mai mult mi-a plăcut Ștefan Bănică. Și când am fost la „Next Star”, la fel. De mic, de când mă uitam la "X Factor" mi-am zis că eu vreau la "X Factor" neapărat. Și vreau să mă jurizeze Bănică. La „Next Star” mi s-a îndeplinit jumătate din vis. Mi-a plăcut foarte mult cum a tratat momentul meu. Nici atunci nu a fost un moment foarte ușor dar acum, la "X Factor", și-a adus aminte de mine de la „Next Star”, deși sunt patru ani de atunci. A rămas plăcut surprins. A vorbit frumos despre mine și a făcut o prezentare frumoasă.
- Ce planuri de viitor ai?
G.C.: Eu, la liceu, la „Emil Racoviță”, sunt la profil teoretic, științe, adică total departe de muzică. Îmi place foarte mult medicina. Adică aș profesa pe medicină, ca plan B. Dar muzica e pe primul loc. În ceea ce privește muzica, pentru că am împlinit 16 ani vreau să mă axez pe concursuri de orchestră. Și pe industria R&B m-aș duce foarte mult. Adică cealaltă parte, total diferită de ceea ce cânt eu acum. Aș vrea să compun, pentru că deja am început. Sunt compozitor, cântăreț, textier. La Teatrul „Nae Leonard” sunt actor, solist în "Sunetul muzicii”, cu rol principal. E mult mai mare intensitatea când cânți cu orchestră.
- Ce sfat i-ai da unui tânăr dornic să facă muzică?
G.C.: Cred că un copil care face primii pași în canto are nevoie de cineva care să-l ajute, cum a fost pentru mine Vali. Să înceapă cu un profesor sau o profesoară care să-i fie aproape, să îl ducă pe un drum și să înțeleagă că și în muzică, ca în orice alt domeniu, performanța se obține prin muncă constantă și perseverență.
Podcastul cu George Constantinescu şi Valentin Vasopol poate fi urmărit integral pe pagina de YouTube a cotidianului "Viaţa liberă"
Foto și video: Bogdan Cînepă Sîrbu și Sebastian Bleoju
