Copilului îi curge nasul de săptămâni la rând, strănută des și nu se poate opri din frecatul ochilor, care sunt apoși, roșii și îl mănâncă. Ați putea crede că este răcit - că doar e primăvară, vremea e schimbătoare și „te păcălește”. Este posibil să nu fie o răceală, ci o alergie, cunoscută și sub numele de rinită alergică sezonieră.
Alergiile sezoniere se pot dezvolta oricând în copilărie sau la vârsta adultă, dar de obicei încep să apară între vârstele de 2 și 5 ani, cei mai mulți dintre copii urmând să se confrunte cu simptomele acestora până pe la vârsta de 10 ani. Unii copii pot dezvolta alergii și la vârste mai mici (chiar de la 1 sau 2 ani), dar în aceste cazuri reacționează mai degrabă la alergeni din interior decât la cei sezonieri, care se manifestă primăvara, vara sau toamna.
Simptomele alergiei sezoniere
Alergenii sezonieri frecvenți sunt următorii:
- primăvara: polenul arborilor (mesteacăn, plop, stejar, salcie, arin și ulm). La noi în țară, alergiile de primăvară încep adesea din luna februarie, când începe polenizarea copacilor și arborilor.
- vara și toamna: polenul gramineelor, adică al ierburilor și al buruienilor (ambrozie, pelin, pătlagină și spanac sălbatic).
La început, simptomele rinitei alergice sezoniere chiar seamănă cu cele ale unei răceli și pot varia în intensitate, cu simptome precum: strănut frecvent, nas înfundat sau care curge (fără culoare specifică, de obicei clară), ochi roșii, apoși, cu mâncărimi, tuse seacă, iritație în gât, oboseală, dificultăți de concentrare, eczeme sau erupții cutanate, în unele cazuri.
Diferența majoră dintre o alergie și o răceală este aceea că prima durează mai mult timp și nu este însoțită de febră.
Identificarea alergenului
Uneori, părinții pot recunoaște când este vorba despre o alergie și o pot deosebi de o răceală, însă este mai puțin probabil să poată identifica exact și alergenul care o provoacă.
Pentru diagnostic este necesară o evaluare de specialitate, la medicul alergolog. Cele mai frecvent utilizate metode de identificare a alergenului sunt testul cutanat și testele serologice, adică analizele de sânge.
Cum se tratează alergiile sezoniere
Tratamentul urmărește reducerea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Medicul va prescrie medicamente antihistaminice, care reduc simptomele precum strănutul, secrețiile nazale și mâncărimea, și/sau spray-uri nazale cu corticosteroizi, care combat inflamația nazală.
În cazul conjunctivitei alergice, va recomanda utilizarea unor picături pentru ochi sau lacrimi artificiale.
În cazurile severe se poate indica imunoterapia (vaccinurile alergologice), care presupune administrarea treptată a alergenului pentru a obișnui organismul cu el și a reduce, în acest fel, în timp, reacțiile.
Când poate fi inițiată imunoterapia
Alergiile nu se vindecă. La unii copii, ele pot dispărea odată cu maturizarea sistemului imunitar, în special după vârsta adolescenței, însă la alții pot persista pentru tot restul vieții.
Imunoterapia oferă cele mai mari șanse de ameliorare pe termen lung și poate reduce severitatea reacțiilor ori chiar eliminarea completă a simptomelor, în câțiva ani. Imunoterapia implică administrarea repetată, în doze progresiv crescânde, a unui extract de alergen, pe o perioadă de minimum trei ani. Vârsta minimă de la care se recomandă inițierea acestui tratament este de 5 ani.
Măsuri preventive de luat acasă
Un lucru simplu pe care îl poate face un părinte pentru a reduce simptomele rinitei alergice este să țină copilul în casă în zilele cu vânt sau cu o concentrație ridicată de polen în aer. Majoritatea site-urilor și aplicațiilor meteo oferă informații zilnice cu privire la calitatea aerului și prezența alergenilor, așa că este bine să vă informați asupra acestui aspect.
De asemenea, se recomandă ca, în zilele cu un nivel crescut de polen, ferestrele să fie ținute închise. Dacă, totuși, este absolut necesar să ieșiți din casă, schimbarea hainelor copilului la întoarcere și un duș sunt obligatorii (însoțit inclusiv de spălarea feței).
Rețineți și faptul că în perioada circulației polenurilor în aer nu trebuie să uscați hainele afară. Alte măsuri care pot fi luate acasă în cazul în care copilul este alergic sunt folosirea unei soluții saline pentru curățarea cavităților nazale, încurajarea băilor calde sau a inhalațiilor cu abur pentru a fi eliminat mucusul, folosirea unui umidificator în camera copilului sau introducerea în alimentație a unor alimente precum ceapa sau ghimbirul, care ajută la subțierea mucusului și curățarea căilor nazale.
Trei greșeli care trebuie evitate
A aștepta agravarea simptomelor pentru a începe tratamentul alergiei este o greșeală frecventă. Tratamentul trebuie să înceapă preventiv, îndată ce a început sezonul alergenului. Antihistaminicele fără sedare sau spray-urile nazale cu corticosteroizi sunt în general eficiente.
O altă greșeală o reprezintă aerisirea încăperilor la momentul nepotrivit. Aerisirea se face numai dimineața devreme, când concentrația de polen este redusă.
A treia greșeală este ignorarea igienei animalelor de companie. Dacă ați scos câinele la plimbare, la revenirea acasă ștergeți-i lăbuțele și blana.
Rinita alergică netratată afectează sănătatea generală
Dacă rinita alergică nu este controlată și tratată corespunzător, pot să apară complicații care afectează sănătatea generală, dezvoltarea și calitatea vieții. Congestia nazală persistentă poate bloca drenajul normal al sinusurilor, ducând la infecții repetate sau inflamații cronice ale acestora (sinuzite recurente sau cronice) și poate face respirația dificilă.
Teste pentru depistarea alergiilor
Sunt două metodele prin care puteți stabili dacă micuțul are o alergie sau este pur și simplu ”lovit” de o viroză. Testul cutanat (Prick test) se realizează de obicei pe partea internă a antebrațului. Medicul va dezinfecta zona în care se va face testarea, după care va pune pe piele, în șir, picături mici de soluții care conțin alergeni (de exemplu polen, acarieni, păr de animale, alimente etc). Se adaugă și o picătură de histamină (control pozitiv) și una de ser fiziologic (control negativ). Cu ajutorul unui dispozitiv special (o lanțetă fină), va face câte o mică înțepătură superficială prin fiecare picătură, suficient cât să permită alergenului să pătrundă ușor sub piele. Se va aștepta 15-20 de minute, timp în care pacientul nu trebuie să atingă zona. După expirarea timpului de așteptare, medicul va măsura dimensiunea roșeții sau a umflăturii apărute (a papulei) la fiecare punct de înțepătură. O umflătură mică, roșie, similară unei înțepături de țânțar, va indica o reacție pozitivă la respectivul alergen. Prin cealaltă metodă de identificare a alergenului, analiza serologică, din sânge, se măsoară nivelul de anticorpi IgE pentru anumiți alergeni.
(articol realizat din surse online)
