Cu numai două zile înainte de 5 iulie, data-limită până la care Tribunalul Galați ar trebui să omologheze planul de restructurare al combinatului Liberty Galați, scenariul este unul sumbru: FALIMENTUL, conform afirmațiilor pe care avocatul Remus Borza, președintele EuroInsol - unul dintre cei doi administratori concordatari ai Liberty Galați, le-a făcut într-un interviu exclusiv acordat „Vieții libere”. Alături de el, la discuție a participat, având o prezență discretă, Cornel Moisescu, noul director de producție, începând din 3 iulie, al Liberty.
- Domnule Borza, suntem în fața unui prag extrem de important pentru combinatul siderurgic gălățean. Înainte de omologarea (sau nu) de către Tribunalul Galați a planului de restructurare a combinatului, trebuie ca acest program să fie aprobat și de creditorii Liberty. Care sunt scenariile în acest moment?
- Astăzi, când vorbim, scenariul este unul sumbru, fatalist de-a dreptul, pentru că nu avem majoritatea cerută de lege pentru a merge la judecător și a cere omologarea planului. La momentul acesta avem undeva la 18,7% voturi favorabile planului de reorganizare, așteptăm o schimbare de vot la ANAF, pentru că în urmă cu trei săptămâni, în mod surprinzător, ANAF a dat un vot împotrivă. Nu înțeleg de ce, pentru că, prin planul de reorganizare, noi ne-am angajat să plătim întreaga creanță bugetară, de aproximativ 150 de milioane de euro, chiar cu 12 luni mai devreme decât acceptaseră în martie să eșaloneze acea creanță istorică. Ei au acceptat în martie să eșalonăm pe 42 de luni. Noi am propus 30 de luni, deci chiar cu un an mai devreme. În fine, a fost un vot împotrivă. Avem o nouă conducere la ANAF de astăzi, avem un nou ministru la Finanțe, sper să realizeze consecințele unui vot negativ și efectele economice și sociale care ar urma unei respingeri din partea Tribunalului în ceea ce privește planul de reorganizare. Consecința va fi falimentul, evident nedorit pentru noi, dar trebuie să spunem lucrurilor pe nume.
Sunt niște termene legale, sunt termene imperative, de decădere. Procedura concordatului preventiv s-a deschis pe 5 martie, în două luni am avut obligația să venim cu un plan de restructurare. Împreună cu managementul companiei, cu acționariatul, am produs acest document, l-am depus în termen la instanță, l-am comunicat în prealabil și creditorilor. Ulterior, de la acest moment de 5 mai, mai avem încă două luni pentru a obține aprobare pe plan.
Avem 1.197 de creditori. Sigur, noi n-avem așteptări să ne voteze chirografarii, care au o pondere foarte mare, de peste 45%, sunt prestatori de servicii, furnizori de materii prime, de materiale, de utilități. Doar că propunerea care le-am făcut-o prin plan n-a fost una care să-i bucure, să-i satisfacă, practic și-ar recupera doar 10%.
- Asta abia peste câțiva ani...
- Da, începând din al treilea an, și nu pentru că am fi noi ai dracului, ci pentru că, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Pe 5 martie, combinatul a intrat în această procedură specială de concordat preventiv, deși atunci, ca și astăzi de altminteri, indicatorii erau de insolvență sau chiar de faliment. Dar a intrat cu datorii de 1,2 miliarde de euro și cu pierderi de 1,1 miliarde de euro, cu un bancar zero și cu o trezorerie netă negativă, sau un cash-flow negativ, cu alte cuvinte.
Noi, în patru luni, am făcut tot ceea ce ne-a stat în putință pentru a corecta acești indicatori financiar-contabili. Am renegociat peste 300 de contracte și dau un singur exemplu, care are o valoare mai mare, Linde: valoarea lui lunară era 5,3 milioane de euro, dar l-am redus la 1,7 milioane de euro lunar, adică de aproape trei ori. În același mecanism am intrat și cu ceilalți contractori mari sau furnizori, inclusiv firme locale.
Am renegociat contractele pe partea de utilități, de energie, de gaz, luăm gazul și energia la jumătate ca preț față de martie 2025.
Și pe partea de personal am operat niște ajustări, au plecat vreo 400 de salariați din combinat, o plecare naturală, ca efect al pensionării, nu am dat pe nimeni afară. Sigur, există ceva încărcări pe zona de TESA, e o TESA supradimensionată raportat la specificul combinatului - o companie de producție, cu profil industrial.
Ideea e că în astea patru luni ne-am mișcat bine, am pornit combinatul, știe toată lumea, în urmă cu trei săptămâni. Puțini mai sperau și mai credeau că putem reporni combinatul după aproape 12 luni de la oprire, o oprire puțin precipitată și care ne-a creat și nouă probleme, pentru că a rămas o cantitate foarte mare de fontă, vreo 800 de tone, în creuzetul furnalului. Și am avut o avarie în urmă cu două săptămâni, s-au desprins bucăți din acea salamandră, care au blocat gurile de evacuare și a trebuit să oprim opt zile pentru reparații.
Avem mai bine de două săptămâni de când producem în flux integrat o fontă de o calitate excepționala, un oțel de o calitate excepțională. Toate secțiile lucrează, începând cu aglomerare furnal, oțelărie, turnare continuă, laminoare.
Am început și livrările, în urmă cu trei zile o barjă a plecat spre Vaillant Austria. Din păcate, la omul sărac nici boii nu trag, iarăși avem un concurs de împrejurări nu tocmai favorabile combinatului: a scăzut foarte mult nivelul Dunării, n-am putut încărca barja la capacitate, la 1.500 tone, doar la 600 tone, diferența până la 3.000 tone o să o expediem feroviar. Chiar astăzi o primă garnitură a lui Vaillant intră la încărcare.
La fel, pentru o companie mare din Galați, Mairon, de ieri a început încărcarea de 15.000 tone de produs finit, care e deja sută la sută realizat, așteaptă coletare și încărcare. Pregătim încă 25.000 tone de tablă zincată și prevopsită pentru Bilka, deci iată că avem producție.
- Ați depășit toate problemele tehnice care au fost la început?
- Probleme tehnice o să apară tot timpul, trebuie să fim conștienți, pentru că e un combinat vechi, echipamente și utilaje de 60-70 de ani, am avut o avarie și la laminoare. Ne așteptăm în continuare, doar că avem oameni foarte buni și asta trebuie să înțeleagă toată lumea, resursa umană este capitalul cel mai de preț, mai ales la o companie cu profil siderurgic industrial. Greu se mai formează meseria și asta, am constatat și noi acum, cu acest val de plecări de pensionari, pentru că în eșalonul doi sau trei nu s-au format specialiști atât de valoroși.
Deci, producem și vindem. Din păcate, după un an de zile, producem mai mult decât putem vinde.
„Ne-am pierdut credibilitatea”
- Ați pierdut clienți?
- Din păcate, ne-am pierdut creditul în piață, credibilitatea e o valoare foarte importantă. Încrederea se câștigă în ani de zile și se pierde într-o zi. Noi, în 11 luni, tocmai ce ne-am săpat singuri groapa. Avem o problemă de credibilitate, pentru că în astea 11 luni cred că de vreo zece ori am tot anunțat că repornim producția și nu s-a întâmplat.
E și un context de piață. Prețul oțelului a scăzut, cel puțin pe piața europeană, dar chiar și pe piața globală, pentru că vorbim de un fenomen de supraproducție. Mai mult decât atât, ca urmare a impunerilor unor tarife vamale prohibitive de către Statele Unite pe oțelul european, niște zeci milioane de tone nu mai traversează oceanul și rămân pe piața europeană. Efectul imediat este o prăbușire o prețurilor, și dădeam exemplu cu Vaillant: anul trecut am contractat o cantitate de 10.000 t la un preț X. Ei, astăzi ne-a cerut un discount de 75 de euro, pentru că asta-i piața.
Doar că, din păcate, noi n-am ajustat atât de mult prețurile noastre de cost, încât astăzi suntem în situația de a vinde sub prețurile de cost și este o hotărâre dificilă: vindem în pierdere sau nu vindem deloc? Dacă nu vindem deloc, închidem prăvălia. Și atunci am luat această decizie de a ne asuma o pierdere calculată pentru următoarele două-trei luni, ca să învârtim rotițele pe partea de producție, ca să recâștigăm piața și încrederea clienților noștri. E un proces destul de complicat, pentru că într-o piață globalizată o să ai surpriza să constați că nu mai ești singur, că mai sunt și alții care fac același lucru ca tine, doar că-l fac mai ieftin și mai bine.
Dar marea provocare la Liberty Galați rămâne partea de finanțare. E un elefant care mănâncă foarte mult, mănâncă de 3 milioane de euro pe zi. Și noi am început să vindem firav, de acum trei-patru zile, undeva în medie de 500-600.000 de euro.
- Deci, funcționarea combinatului costă zilnic trei milioane de euro?
- Da, o să coste chiar spre patru milioane de euro de săptămâna viitoare, când mai pornim și LTG-ul. Gândiți-vă, noi, doar gaz și energie, consumăm la valori de 18 milioane de euro pe lună! Suntem cel mai mare consumator de gaz și de energie, 2,3 tera de gaz pe an și 1,7 tera de energie. Din păcate, evoluția acestor utilități a explodat în ultimii ani, cred că au crescut preţurile de patru-cinci ori. Iar asta pune presiune nu doar pe Liberty Galați, ci pe toți producătorii de oțel din Europa, nu mai sunt competitivi. Dovadă că industria siderurgică europeană și-a pierdut competitivitatea stă tocmai în faptul că 33% din consumul de oțel la nivelul pieței europene este asigurat de oțelul non-UE, în special China, India, Egipt, Ucraina. Pentru că, în toate țările astea, energia și gazul au valori de patru-cinci ori mai mici decât în Europa, salariile sunt de trei-patru ori mai mici decât în Europa. Cu această politică Green Deal - constrângeri, condiționalități, tranziție justă - noi anual plătim 70 de milioane de euro certificate de CO2, pe care alți producători din afara spațiului european evident că nu le au.
„S-au plătit 12 luni salarii și n-am produs o șaibă”
Majoritatea combinatelor din Europa sunt în aceeași situație ca noi, la limita insolvenței. Decapitalizați, ăsta e cuvântul potrivit. Sigur, au fost niște bani, nu puțini, care au venit de la Exim Bank, două linii de credit, una pe Liberty Galați și cealaltă pe Liberty Tubular, sunt 300 de milioane de euro, practic sunt bani care au venit de la bugetul de stat. Nu vreau să comentez sau să dezvolt prea mult modul în care au fost cheltuiți acești bani.
- S-au plătit și salarii, nu?
- Categoric, s-au plătit 12 luni salarii și n-am produs o șaibă! S-au plătit salarii și la Galați, s-au plătit și la o subsidiară din Belgia, la Liege, care n-a produs de un franc de trei ani. Sunt decizii de management, cert este că, din toți acești bani, la momentul deschiderii procedurii și încă vreo două luni după, noi n-am avut niciun gram de materii prime.
Am intervenit pe partea de aprovizionare cu materii prime, undeva prin mai, și s-au făcut eforturi susținute pentru a aduce cât mai multă materie primă. Gândiți-vă ce înseamnă consumul de materii prime: 170.000 de tone lunar. Vreo 40.000 de tone doar cocsul, și totul vine ori din Polonia, mâine ajunge un vapor de 30.000 tone în Constanța și așteptăm în două săptămâni al doilea vapor de 30.000 de tone din Columbia. Am avut cărbune și din China adus. Tot în jur de 35-40.000 de tone de fier vechi, 20.000 de tone de var, 50.000 de tone de deconcentrat de fier și minereu de fier, deci e un rețetar în care spuneam că intră 170.000 de tone lunar. Închipuiți-vă câte barje, câte garnituri de tren, câte sute de camioane înseamnă lună de lună, un efort imens logistic și financiar.
Că tot vorbeam de încredere... Când ești o companie solidă, ai credit furnizor, în sensul în care producătorii de cocs, de cărbune, de var, de energie, de orice îți dau cu plata la 60-90 de zile. Noi suntem în situația în care plătim totul în avans, în condițiile în care noi nu avem bani nici de apă. Apa plată de pe birouri am cumpărat-o eu, cablul de la televizor e tăiat de vreo trei luni. Paradoxal pentru o companie care în anul 2021 a avut 2 miliarde de euro de euro cifră de afaceri, care a avut 272 de milioane de euro profit net să fie în situația asta.
Și să știți că n-avem multe opțiuni. Avem o opțiune de a trage obloanele, de a pune lacătul pe ușă și asta e, încă unul din cele opt mii și ceva de combinate, uzine și fabrici mari ale României pierdute. În astea patru luni am dus o luptă teribilă, pentru că fiecare zi e un miracol, un sentiment de bucurie, că încă e un licăr de viață, că încă producem.
Sigur, cu niște eforturi foarte mari și din partea salariaților, avem întârzieri la salarii. Aveam 25 iunie termen de plată a salariilor, nu am plătit. Astăzi am reușit să plătim tichetele de masă pentru iunie, pentru că sunt într-o situație mai mult decât ingrată, de a alege, plătim salarii sau plătim materii prime. Și evident că aleg de fiecare dată să plătesc materii prime, ca să putem continua, să mai câștigăm încă o zi de viață, în speranță că acea zi de viață se va transforma într-o lună, într-un an. Deja salariații își pierd răbdarea, azi-dimineață am avut discuții cu ambele sindicate, cei de la oțelărie aseară au avut o oprire spontană a activității, s-au dus peste noul director al oțelăriei - am promovat un francez, Christophe Pelettier - și au spus că azi nu mai intră în schimb, în tură. Bun, am lămurit, vor intra, am plătit astăzi tichetele de masă, sunt totuși 600.000 de euro, am promis că săptămâna viitoare, când vom mai vinde, o să plătim și salariile aferente lunii iunie. Deci mizez pe de-o parte pe înțelegerea propriilor noștri oameni și pentru că un an de zile combinatul ăsta n-a produs un leu, dar salariile au venit, și vorbim de aproape 100 de milioane de euro fond de salarii anual.
Și pentru că pentru fiecare salariat din Liberty înseamnă pâinea de zi cu zi. E un oraș industrial, e greu, la 40-50 de ani să te duci să-ți găsești altundeva de muncă într-un oraș care nu e prea generos ca oferte. Și, în primul rând, mizez pe această loialitate a fiecărui om al nostru în a crede în continuare în șansa noastră la salvare.
Aș vrea să avem aceeași susținere și loialitate și sprijin și din partea contractorilor. Într-adevăr, am nenorocit multe companii, din Galați și din țară, multe însemnând zeci de firme. Sunt furnizori de materiale, prestatori de servicii.
- Sunt oameni care spun că au susținut activitatea combinatului și acum se simt dați la o parte, că primesc doar 10% creanțe peste trei-patru ani.
- Nu sunt lăsați la urmă, nu sunt dați la o parte. De unde să dau mai mult, dacă nu am? Am făcut 37 de variante de cash flow, 37 de iterații, e și aici o cheie matematică, nu decide Borza din pix. Îmi place să credeți că sunt un om onest, că sunt un om drept, că sunt un om serios și sunt un om de onoare. Atât a ieșit la momentul în care am rulat cash flow-ul.
Cinci firme mari, interesate de Liberty
Dar, dacă combinatul se stabilizează, dacă reușim să aducem finanțatori, că și aici se lucrează, în măsura în care actualul acționar mai are disponibilitate de a-și finanța propria companie, avem planul B, în care creăm o nouă entitate, Sidex Synergy SA, în care vom coopta și alți investitori, de preferință români.
- Deci, sunt investitori care ar putea veni la actualul Liberty, să continue producția?
- Am avut discuții, sunt cinci firme mari, cu o cifră de afaceri cumulată de aproape 10 miliarde de euro, care au interes pe zona de siderurgică, adică există o anumită complementaritate și sinergie între businessurile dânșilor și ceea ce facem noi. Și cred că e un plan fezabil, dacă statul va susține o atare construcție juridică.
- Cum să o susțină?
- E multă inerție. Pe de o parte, statul ne-a ajutat, ne-a dat o mână, ne-a dat 300 de milioane de euro, e vina noastră că n-am știut să-i administrăm judicios. Din punctul ăsta de vedere, statul și-a făcut datoria. Dar pe de altă parte, sunt tot felul de piedici, că vorbeam de acel vot împotrivă al statului, pe care eu nu-l înțeleg, pe planul de reorganizare. Trebuie să înțeleagă și acei funcționari din ANAF că și salariile lor vin de la companii precum Liberty. În vremurile lui bune, Liberty e cel mai mare contribuitor la bugetul de stat și la bugetele locale. Vorbim de sute milioane de lei în fiecare an, TVA, impozit pe salarii, CAS, CASS, impozite la bugetele locale ale primăriei, consiliului județean.
Și mai trebuie să înțeleagă că, la o companie în faliment, gradul de recuperare este foarte mic, undeva la 5%. Și că din 500 de milioane de euro cât are statul, prin Exim Bank și ANAF, are toate „șansele” să își recupereze 50 de milioane de euro, pentru că Liberty se va vinde, în faliment, la valoare de fier vechi. Deci, orice creditor trebuie să dea o șansă combinatului de a se salva, de a se stabiliza, de a se profitabiliza.
Nu pot decât să îmi cer iertare, în numele meu personal și al combinatului, pentru situația în care i-am adus. Dar trebuie să ne înțeleagă și pe noi. Dacă se salvează combinatul, va fi bine pentru toată lumea. Am putea, peste doi sau trei ani, să dăm mai mult de 10%. Ar putea, în final, ca gradul de recuperare pentru creditorii chirografari să fie de peste 50%.
Chiar nu putem renunța la industria oțelului. Și orice român, de oriunde ar fi, trebuie să înțeleagă că blocul în care locuiește sau casa în care locuiește este cu tablă sau cu oțel de la Sidex. Că drumurile, viaductele, podurile feroviare și rutiere sunt făcute cu tablă groasă de la Sidex, că nave, trenuri, tot ce înseamnă combinate care mai sunt în viață, fabrici - sunt cu oțel de la Sidex. Aproape în casa fiecărui român este o bucățică din Sidex, din oțelul de la Sidex.
Cu numai două zile înainte de 5 iulie, data-limită până la care Tribunalul Galați ar trebui să omologheze planul de restructurare al combinatului Liberty Galați, scenariul este unul sumbru: FALIMENTUL.
„Astăzi, când vorbim, dar mai e mult până mâine, scenariul este unul sumbru, fatalist de-a dreptul, pentru că nu avem majoritatea cerută de lege pentru a merge la judecător și a cere omologarea planului. La momentul acesta, avem undeva la 18,7% voturi favorabile planului de reorganizare, așteptăm o schimbare de vot la ANAF, pentru că în urmă cu trei săptămâni, în mod surprinzător, ANAF a dat un vot împotrivă”, a declarat pentru „Viața liberă”, într-un interviu exclusiv, avocatul Remus Borza, președintele EuroInsol, unul dintre cei doi administratori concordatari ai Liberty Galați.
Remus Borza spune că nu-și explică votul împotrivă dat de ANAF, întrucât „prin planul de reorganizare, noi ne-am angajat să plătim întreaga creanță bugetară, de aproape 150 de milioane de euro, și chiar cu 12 luni mai devreme decât acceptaseră în martie. Ei au acceptat în martie să eșalonăm pe 42 de luni. Noi am propus acum pe 30 de luni, deci cu un an mai devreme.
În fine, a fost un vot împotrivă. Avem o nouă conducere la ANAF de astăzi, avem un nou ministru de Finanțe, sper să realizeze consecințele unui vot negativ și efectele economice și sociale care ar urma unei respingeri din partea Tribunalului în ceea ce privește planul de reorganizare. Consecința va fi falimentul”, afirmă fără echivoc președintele EuroInsol.
Există, însă, speranțe și opțiuni, inclusiv înființarea unei noi societăți care să preia activele funcționale ale Liberty, există investitori români interesați să preia combinatul, există inclusiv o variantă prin care statul român ar putea prelua combinatul de la Galați.
Despre toate acestea, precum și despre multe alte aspecte de interes maxim pentru gălățeni (fluxurile de producție, clienți și furnizori, plata salariilor și a bonurilor, situația creditorilor chirografari, vânzarea de active gen "Blocul indienilor" și Clubul "Sidex", soarta Prizei Dunării și a stadionului "Oțelul" etc.) puteți afla urmărind, în înregistrarea VIDEO de mai jos, o ediție specială a emisiunii SPOT ON la „Viața liberă”.
