„Dragi colegi, s-a pornit Zincarea acum trei zile, așteptăm și salariile, așa am fost informați”, este unul din mesajele recente postate pe grupul „Vocea muncitorului din Liberty”.
Pe bună dreptate, siderurgiștii gălățeni sunt disperați, în contextul în care salariile sunt restante de două luni, bonurile de masă nu s-au mai dat de trei luni, iar miile de oameni trimiși acasă pe perioada întreruperii temporare a activității (deocamdată, lunile septembrie și octombrie) nu au primit nici măcar cei 75% din salariul de bază, bani pe care tot Liberty trebuie să-i plătească.
Din păcate pentru toți, vestea repornirii Zincării se încadrează la categoria „o veste bună și una mai puțin bună”.
Într-adevăr, Zincarea propriu-zisă a fost repornită vineri, iar duminică s-a pornit și linia de vopsire. „Rămânem cu bucuria că a pornit linia foarte bine, după un an și jumătate de anchilozare”, ne-a spus o voce de pe platforma siderurgică gălățeană. Aceasta ar fi vestea bună, inclusiv că vor fi bani și pentru achitarea unor restanțe salariale, probabil lichidarea pe august.
Vestea mai puțin bună este că banii nu se vor achita imediat, într-o zi, două, așa cum și-ar dori oamenii rămași fără venituri de mai bine de două luni. Există ceva comenzi, și pe tablă vopsită, și pe tablă zincată, dar colectarea banilor poate dura chiar și două-trei săptămâni. Probabil pentru că unele contracte sunt cu plata la termen, dar în altele plata se face când marfa ajunge la ușa clientului. Plus cheltuielile obligatorii cu gazul și energia electrică; numai curentul costă în jur de 750.000 de euro pe săptămână.
Toate acestea, împreună, contribuie la situația la zi a combinatului siderurgic gălățean, mai gravă decât cele mai negre coșmaruri: lupta pentru supraviețuire.
În paralel, continuă exodul specialiștilor, prin întreruperi ale contractelor de muncă ori prin plecări voluntare, inclusiv la nivelul directorilor.
