Despre Galaţi şi dezvoltarea lui, despre banii pentru investiţii şi lucrările afectate, despre locurile de muncă şi infrastructura de care avem nevoie, am discutat cu primarul municipiului, Ionuţ Pucheanu. Vă propunem astăzi prima parte a interviului pe care l-am realizat.
- Domnule primar, Galaţiul a pierdut aproximativ 16 milioane de lei - sumă certă la începutul anului! - în urma rectificării bugetare făcute de Guvern. Fondurile guvernamentale și cele europene întârzie pentru lucrările aflate în derulare. În momentul de față ce investiții sunt afectate?
- Toate! Toate investițiile Primăriei sunt afectate: şi cele aflate în derulare, și cele care ar fi trebuit să înceapă. Singurele care merg bine în momentul de față sunt cele pe Programul Regional Sud-Est (PRSE) - aflate abia la început - de unde am putut trage bani de avansuri şi s-au plătit către constructori. După cum vedeți, atât la Depoul de tramvaie, cât și pe bulevardul Ștefan cel Mare, se lucrează în forță. Acolo nu am întâmpinat niciun fel de probleme.
Cât despre celelalte programe, la toate sunt întârzieri de până la șase luni. Pe Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) e jale! Pe Programul „Anghel Saligny”, cred că în momentul de față ne-a fost plătită factura aferentă lunii aprilie.
- Prin Programul „Anghel Saligny” este finanţată modernizarea bulevardului George Coșbuc, ca să ştie gălăţenii…
- Trebuie să înțeleagă toți cetățenii că nimeni nu vrea să muncească pe degeaba.
Eu i-am explicat şi domnului prim-ministru Ilie Bolojan - strict legat de relația cu agenții economici - că îi îngropăm. De ce spun lucrul acesta? Oamenii aceștia fac cheltuieli: își cumpără materiale de construcție, trebuie să plătească salarii, dări la stat, inclusiv aferente salariilor, fie că au 10 angajaţi sau peste 1.000. Imaginați-vă: să nu fi fost plătit din aprilie, dar tu, lună de lună, plătești contribuții aferente salarizării, pentru că altfel e stopaj la sursă și se tratează cu „puțină” pușcărie.
Prin urmare, sunt „țepuiți” de două ori. Pe de o parte, nu își primesc banii. Pe de altă parte, îi obligi să plătească dările la stat, pentru că nu mai pot participa la alte licitații decât dacă sunt cu certificate de atestare fiscală pe zero. Ceea ce, în mare măsură, e corect.
Vorbim despre adunarea unei sume cât mai mare din TVA, din toate dările la stat, iar tu închizi fluxul acesta: plătești - ți se plătește, plătești - ți se plătește, și tot așa. Când tu, Guvern, oprești fluxul acesta, evident că vor apărea dezechilibre pe toate liniile!
- De aceea aţi acuzat Guvernul de terorism economic?
- Când am spus terorism economic, m-am referit eminamente la nivelul declarațiilor. Nu ai cum tu, premierul României, să ieși public și să anunți timp de șase luni, aproape zi de zi, că lucrurile sunt nasol tare de tot în România: că intrăm în incapacitate de plată, că nu mai avem de unde, că totul va fi stopat. Evident că reacțiile oamenilor vor fi acelea de a se proteja. Cum? Ținând de bani!
Spui că vrei să dai afară un număr de funcţionari: a plecat de la 40.000 și a ajuns pe la 12.000 - 13.000. Nimeni dintre aceştia oameni nu știe dacă e vorba despre el, de colegul sau de cel din alt birou. Și atunci, nu doar familia funcţionarului pune deoparte ceva, ci și familia extinsă: părinţi, socri, alţi apropiaţi. O să gândească: „Dacă îl/o dă afară, o să aibă nevoie de ajutorul nostru”. Pe orizontală, nu mai avem un singur om afectat. Dacă punem vreo 125.000 de funcționari ori 4 sau 5, ia vedeți că ne apropiem ușor de 700.000 de oameni, care își iau acum doar strictul necesar pentru că nu ştiu ce se va întâmpla.
Și, în lanț, evident că vedem scăderi, vedem că setul de măsuri luat nici pe departe nu-și atinge scopul pentru care a fost gândit. La asta m-am referit! Eminamente, la nepotrivirea declaraţiilor domnului premier, în actualul context. În loc să încurajezi, să calmezi, să inspiri încredere: „E o chestiune temporară, lucrurile vor merge, suntem aici să rezolvăm”…
Transferând lucrurile în zona economică, vedem că încasările la buget sunt mai mici, indiferent ce cifre vrea dumnealui să ne arate. Dacă te uiți pe macro, lucrurile nu merg deloc bine, puteți să întrebați pe absolut oricine, de la primul buticar din Galaţi, până la marii retaileri…
- Câți bani îi lipsesc Galațiului în momentul de față?
- Într-o estimare: gaura făcută de Combinat - 10 milioane, cu încă vreo trei milioane şi ceva de la ultima rectificare, cu nişte ajustări care au mai venit pe la niște fonduri, cred că vorbim de aproximativ 15 milioane de euro, lejer. Trebuie să înţelegeţi că 15 milioane de euro reprezintă bugetul nostru de investiții din bugetul neconsolidat. Cam asta este suma pe care noi efectiv ne-o permitem să o ducem, an de an, către dezvoltare.
În momentul de faţă, dacă Galaţiul nu avea liniile de creditare, eu vă spun că, de mai bine de patru luni, am fi oprit absolut tot. Tot era oprit și lăsat așa! Este bufferul din care noi am putut să acoperim zona de PNRR - aceste șase luni, opt luni de întârziere. Pentru că nimeni nu-ți lucra pe ochi frumoși, indiferent câtă capacitate de convingere aș avea eu…
- Din cel mai recent credit contractat de Primărie au fost plătite două investiții finalizate: regenerarea urbană din Micro 14 (zona fostului centru „Irina”) și modernizarea străzii Domnească. Ce s-a întâmplat cu lucrările în cartiere? Au avut şi ele de suferit?
- Prin toate rectificările pe care le-am făcut, într-adevăr, am luat o parte din bugetul pe investițiile locale - cum ar fi interioarele de cartier - şi l-am dus tot pe fonduri europene. Pentru că fondurile europene au un termen maximal de realizare…
- Şi riscam să pierdem finanţările europene?
- Pierdeam dublu, cumva! Într-adevăr, văd și eu imaginile din cartiere. M-am dus în Micro 39, știu că sunt străduțe care leagă strada principală, Fernic, de parcările din spate, care arată jalnic. Îmi cer scuze cetățenilor din zonă pentru neplăcerile create. Dar trebuia să facem în aşa fel încât lucrurile să poată merge mai departe. Sperăm că anul viitor să putem interveni…
Să nu creadă lumea că mi-am făcut din domnul Bolojan vreo țintă proprie. Ca primar, pot să-i spui absolut oricine, mai puțin că n-a performat: e unul dintre cei mai buni primari la nivelul rezultatelor! Dar primar cu bani poate să fie absolut oricine.
Recunosc, nu sunt neapărat eu vreun vizionar, dar m-a ajutat fantastic de mult experiența din zona privată, cu care am venit. Şi am o echipă foarte ok din punctul ăsta de vedere, care înțelege și știe să gestioneze banii.
- Din declaraţiile dumneavoastră înţeleg că, în momentul de față, niciuna dintre investițiile aflate în curs nu ar fi blocată, abandonată sau suspendată. Ce va deveni funcțional până la sfârșitul anului?
- Noi avem câteva proiecte deja finalizate, dar pe care, cel mai probabil, le veți vedea funcţionând la anul. De exemplu, Centrul de zi „Tinerețe fără bătrânețe” este finalizat, dar avem o problemă cu personalul care să-l deservească. Deocamdată suntem pe „hold”.
Renovarea fostului cinematograf „Dacia” este gata, dar am amânat puțin, pentru că nu sunt dotările necesare, pe care nu le-am putut cumpăra prin PNRR.
Se lucrează de zor la noul sediu pentru taxe și impozite, cel mai probabil tot anul viitor va fi gata.
Situl arheologic de la Tirighina-Barboşi este finalizat, dar aşteptăm constituirea Organizației de Management al Destinației (OMD) Galați.
- De ce avem nevoie de aşa ceva?
- N-am înțeles cine a gândit acum 20-30 de ani aceste legi în România şi, din păcate, se dovedește că nici cei din prezent nu reușesc să le corecteze: consiliile județele nu pot avea teatre în sub ordinea lor, iar primăriile nu pot avea în subordine muzee. Noi începusem procedura de predare a acestui muzeu în aer liber către Muzeul de Istorie, aflat în subordinea Consiliului Județean, dar a apărut acum acest organism de promovare a Galaţiului ca destinaţie turistică. Tot în subordinea lui, cel mai probabil, vom introduce și toate sălile renovate prin PNRR, mă refer la fostele cinematografe „Flacăra” şi „Dacia”. Și vom mai găsi niște asemenea locații care să poată fi manageriate prin intermediul acestui organism, care poate atrage şi anumite tipuri de fonduri europene, de care, în lipsa lui, am fi fost privaţi.
Suntem în avizare la Ministerul Economiei şi sperăm, luna viitoare, să avem atestatul și să putem merge mai departe.
- Când va fi funcţional noul sediu Serviciului Evidența Persoanelor din Micro 40 de la fostul Liceu Metalurgic?
- La anul! Acolo vor fi Buletinele, Permisele, Examinările auto, Pașapoartele… Sperăm ca odată cu transferarea în zona respectivă a acestor instituţii să obținem două rezultate. În primul rând, eliberarea străzii Domnească de toată aglomerația zilnică din zona Catedralei, biserică foarte frumoasă, pe care să o putem pune în evidenţă. În al doilea rând, în Micro 40 şi împrejurimi, cred că, ușor-ușor, se va îmbunătăţi şi calitatea vieții. Pe orizontală, se vor dezvolta o sumă de mici afaceri şi servicii necesare unui flux zilnic de persoane, iar cetăţenii din zonă își vor putea găsi de lucru foarte aproape de casă.
- Deci 2026 va fi un an cu multe inaugurări...
- Anul viitor cred că va fi un an plin de „tăieri de panglică” - daca pot să mă exprim aşa. Asta şi pentru că, până la 31 august, trebuie să terminăm tot ce ține de PNRR. Și toate aceste investiții sunt prin PNRR.
Apropo de fonduri europene! Auzisem conceptul ăsta în alte părți şi am crezut că bat câmpii oamenii care vorbeau de faptul că au fost „îngropați” sau „aproape îngropați” din cauza fondurilor europene. Galaţiul este în postura de aproape să fie îngropat, nu în sensul bun!
- Adică nu ne îngroapă fondurile europene, ci susţinerea lor?
- Cine nu crede poate să verifice: suntem municipiul cu cele mai multe proiecte din România ca număr. Da, Sectorul 4 al Bucureştiului ne depăşeşte ca sumă totală. La nivel de sumă netă, cred că suntem pe locul 2 între unităţile administrativ-teritoriale. Dacă punem toate instituțiile, veți vedea că MAI e peste noi, dar eu mă compar cu celelalte primării.
Cetățenii care ne citesc trebuie să înțeleagă că, de fiecare dată, fondurile sunt extrem de limitate. Mai ales când sunt făcute de niște funcționari din ministere care n-au ieșit în viața lor pe teren. Pun un preț maximal per metru pătrat, care nu mai e actual cel mai probabil de vreo 2-3 ani. Şi nu doar prețul per metru pătrat al lucrării așa cum a fost el gândit e o problemă, ci și întreaga structură a proiectului.
Dacă ați avea un copil pe care îl duceți la o grădiniță, indiferent care din Galați, și vedeți că acolo încep lucrările pe afară, iar la final pe afară arată absolut impecabil - geamuri schimbate, culori, acoperişul făcut… și când intrăm înăuntru, e ca acum 50 de ani, când s-a făcut respectiva grădiniță. Spuneți-mi că ar înțelege cineva că fondurile au fost doar pentru afară, nu şi pentru înăuntru. Sau că pe un perete vezi dat cu trafaletul doar pe unde s-a schimbat rețeaua electrică.
E foarte greu să-i explici cetățeanului că varul nu se află la Primărie, ascuns prin vreun beci, sau acasă la nu știu ce director, ci că nu s-au dat bani pentru așa ceva, nici pentru parchet… Dacă tot am intervenit, pe unii dintre copii a trebuit chiar să-i relocăm - de la Şcoala Nr. 28, de la Şcoala 13, acum pe cei de la CNVA şi nu numai. Nu cred că le-a fost ușor. Când revin în şcoală, orele de curs se țin înăuntrul clădirii, nu în curte. Și atunci a trebuit să venim cu o sumă consistentă de bani.
Anul acesta, efortul Primăriei și al Consiliului Local a fost undeva la aproape 240 milioane de lei pentru a susține fondurile europene. Trebuie să înțelegeți că uneori luăm un leu și, pentru a avea un proiect întreg și integral, mai punem noi 2 lei, nu 1 leu. Adică nu dublăm, ci triplăm suma.
Toate lucrurile astea, efortul ăsta a dus la gâfâiala - o recunosc! - pe care o avem în momentul de față. La anul, suma va fi ceva mai mică, va mai rămâne undeva la vreo 100 - 100 și ceva de milioane de lei - dar e mai puțin decât anul ăsta. Sperăm să putem trage o gură de oxigen la anul și imediat după aceea, ușor - ușor, să intrăm în normal. Pentru că se termină PNRR-ul și atunci putem să gândim o altă sumă de proiecte, cu bani din bugetul local, sau să venim în o zonă de cofinanțare pentru că avem ce face.
- Domnule primar, statisticile le spun că unii dintre gălățeni ar avea sume consistente în bănci. Ar fi posibilă implicarea lor în dezvoltarea oraşului prin emiterea de obligațiuni municipale? De exemplu, Primăria să nu mai recurgă la credite, ci să se „împrumute” de la propriii cetățeni?
- Noi am demarat de anul trecut toată procedura legală pentru a putea emite obligațiuni municipale. Eram pe punctul să o și facem. Avem de la Fitch (agenţie de rating - n.r.) făcută evaluarea: suntem o economie stabilă, de încredere, ceea ce ne-ar fi făcut tentanţi pe o piață monetară sau financiară. Doar că s-a întâmplat o „neîntâmplată” - diminuarea ratingului de țară. Potrivit cutumei, ca municipiu sau economie locală, nu poţi avea un alt rating decât cel național, că nu suntem republică autonomă, ci unitate administrativ-teritorială.
Prin dialogul avut cu Fitch, am ajuns la concluzia că, ieșind cu aceste obligațiuni pe piață, s-ar putea să avem surpriza să nu fim tentanţi sau să ajungem să ne împrumutăm la o dobândă care nu era tocmai în regulă. Nu am renunțat la idee! Dacă România își va reveni și noi ne vom putea ridica alături de România în rating, cu siguranță veți vedea pe piață aceste obligaţiuni municipale.
În principiu, spuneți bine ca aceste obligațiuni să se adreseze cetățenilor. Doar că, din păcate, sunt prea puțini cetățeni - chiar și dintre cei cu bani - care știu să folosească foarte bine anumite instrumente financiare. De regulă, se cumpără titluri de stat, lingouri, acţiuni la companii considerate pe trend ca Hidroelectrica sau BCR… Cam asta e, cumva, educația financiară a unei părți majoritare dintre cetățeni. Noi ajunsesem extrem de departe în dialogul cu băncile, se discuta de sindicalizare - asta înseamnă că ar fi putut veni trei, patru bănci, care să cumpere marea parte din aceste obligațiuni...
Nu am abandonat discuţia, e doar amânată.
