Raportul Comisiei Județene privind Incluziunea Socială Galați pe anul 2025 scoate la iveală o realitate alarmantă: sistemul de protecție reușește să ofere adăpost temporar, dar eșuează aproape complet în a oferi o șansă la o viață independentă. Cifrele oficiale arată un blocaj major în tranziția persoanelor vulnerabile către autonomie.
Indicatorul cel mai dureros al raportului este cifra zero în dreptul tinerilor sprijiniți după ieșirea din sistemul de protecție. În 2025, niciun tânăr care a părăsit centrele rezidențiale nu a beneficiat de sprijin concret pentru integrare socio-profesională. Fără locuință și fără un loc de muncă asigurat prin programe de tranziție, acești tineri sunt expuși direct riscului de marginalizare severă sau șomaj, devenind victime sigure ale excluziunii sociale.
Planuri pe hârtie pentru așezările informale
Deși la nivelul județului Galați au fost identificate 19 așezări informale - zone ocupate de grupuri vulnerabile care locuiesc în adăposturi improvizate, fără acte de proprietate și fără acces la utilități de bază (apă, curent, canalizare) -, rezultatele practice ale autorităților sunt inexistente.
Patru primării din județ au aprobat teoretic planuri de intervenție pentru a integra aceste comunități marginalizate, însă raportul oficial confirmă că nicio persoană care trăiește în aceste condiții mizere nu a fost ajutată să se mute într-o locuință socială sau să obțină condiții mai bune de trai în 2025. Mai mult, documentele de strategie ale județului nu prevăd fonduri sau măsuri concrete pentru igienizarea ori legalizarea acestor zone, ceea ce transformă promisiunile primăriilor în simple formalități birocratice, fără niciun impact real asupra vieții celor mai săraci cetățeni ai județului.
Cercul vicios al centrelor de urgență
Situația persoanelor fără adăpost reflectă aceeași lipsă de perspectivă. Deși 179 de persoane au fost cazate în centrele de urgență din Galați, transferul către locuințe sociale a fost inexistent. Persoanele care părăsesc sistemul rezidențial sunt mutate fie în alte centre, fie în cămine, fără a li se oferi posibilitatea unei locuiri independente. Sistemul funcționează ca o „ușă rotativă”, menținând beneficiarii în interiorul instituțiilor, în loc să îi ajute să iasă din starea de vulnerabilitate.
Dizabilitatea și lipsa alternativelor familiale
Nici în domeniul dizabilității lucrurile nu stau mai bine. Cu 210 adulți blocați în centre rezidențiale tradiționale, anul 2025 nu a adus nicio unitate nouă de tip familial. Doar cinci tineri au reușit, prin eforturi proprii sau punctuale, să facă pasul spre traiul independent în comunitate, iar faptul că acum vor fi obligaţi să plătească impozite şi taxe de la achitarea cărora erau în trecut scutiţi le reduce şi mai mult şansele de reuşită.
În absența investițiilor în locuințe sociale noi sau în consolidarea celor existente, conceptul de incluziune socială la Galați rămâne, din păcate, doar un termen statistic, fără acoperire în viața de zi cu zi.
