Continuăm să-i prezentăm pe marii sportivi gălățeni care au reprezentat cu onoare România la marile competiții importante ale lumii. Este Anul Nadia Comăneci, când o sărbătorim pe marea noastră legendă, care a reușit primul „Zece curat” din istoria Olimpică a gimnasticii, în urmă cu exact 50 de ani.
Galațiul a avut o contribuție destul de importantă în gimnastica românescă și mondială și astăzi veți face cunoștință cu două mari glorii ale acestui sport.
Cotidianul „Viața liberă” este partener media al acestui eveniment.
Cea dintâi confirmare: Liliana Nanu
Prima gimnastă gălățeană care a reușit o performanță internațională extraordinară este Liliana Nanu. Jocurile Mondiale Universitare de la Edmonton (Canada), din 1983, erau un fel de avanpremieră a Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, din anul următor. România a fost reprezentată de puțini sportivi, care au participat la şapte dintre cele opt sporturi din program. „La Edmonton, a plecat o «mână» de sportivi români, 63, dintre care aproape jumătate se află în cele două echipe, de baschet și polo” - scria pe vremea aceea cotidianul “Sportul”. Și totuși, românii au cucerit 27 de medalii, 6 de aur, 12 de argint și 9 de bronz.
Una dintre medaliile de aur a fost câștigată de gimnasta din Galați Liliana Nanu, care a devenit campioană mondială universitară la sol. Alături de colega sa de echipă Mihaela Riciu (argint), au surclasat-o pe reprezentanta URSS de atunci, Elena Veselova. Grație superbului rezultat înregistrat de Liliana Nanu și colegele sale, echipa României a devenit vicecampioană mondială universitară. Din acea echipă, mai făcea parte cunoscuta campioană Emilia Eberle, care a reușit să câștige argintul la individual compus. Ca să realizați calitatea competiției de la Edmonton 1983, vă voi spune că din delegația României de atunci au făcut parte: Anișoara Cușmir (aur, atletism), Doina Melinte (argint, atletism), Carmen Bunaciu (argint, înot), Maria Radu (aur, atletism), Levente Molnar (aur, gimnastică).
Liliana Nanu a fost formată la CSS Galați și i-a avut ca antrenori pe Antoaneta Vasiliu, Ion Popa, Marcel Bujoreanu și Maria Ionescu. Antrenor de categoria I și Maestră Internațională a Sportului, Liliana Nanu este din 1991 cadru didactic la Facultatea de Educație Fizică şi Sport din Galați, fiind profesor universitar doctor. Este autoare a nenumărate cursuri și lucrări științifice dedicate sportului și, evident, gimnasticii.
Ultima campioană mondială de gimnastică a României...
... este o gălățeancă: Ana Porgras. Frumoasa ei poveste în gimnastică a început foarte devreme și, din păcate, s-a sfârșit la fel de brusc.
La 4 ani, Ana Porgras face cunoștință cu gimnastica la LPS Galați, antrenori Agripina și Paul Gâlea. Din prima clipă, a fost atrasă de bârnă. „A fost aparatul cu care am avut o chimie specială și mi-a fost cel mai drag, încă de la început. Mama mi-a povestit că prima dată când m-a dus la gimnastică am fugit direct la bârnă!”, povestea, peste ani, Ana.
Primul titlu important: campioană europeană de juniori, la bârnă (2008). Apoi, bronz (la paralele) la Campionatul Mondial de la Londra (2009). Nadia Comăneci a avut o contribuție importantă: „La primul meu Mondial, în 2009, la Londra, eram așa de emoționată încât nici nu mai știam de mine. Aflată la competiție, Nadia m-a simțit, m-a abordat și mi-a zis «Gata, oprește-te din tot! Pune stop la orice gânduri! Faci exact ce ai făcut la antrenamente! Nimic mai mult». A fost ca o magie. M-a resetat într-o secundă", avea să declare Ana Porgras, pentru Gazeta Sporturilor.
Soartă nedreaptă: accidentare - titlu mondial - accidentare - retragere
A urmat Campionatul European de seniori. În finală, Ana Porgras face o fisură de peroneu și chiar așa, accidentată, cucerește bronzul cu echipa României. Reușește să se recupereze și, în același an, să facă o minune. Devine campioană mondială la bârnă (ce altceva?). Avea doar 16 ani! În prezent, Ana Porgras este ultima gimnastă româncă devenită campioană mondială, după o perioadă de nouă ani (ultima campioană mondială înaintea Anei a fost Andreea Răducan). Din nefericire, în 2011 a intervenit o nouă accidentare, la genunchi și la cot. Deși urmau Jocurile Olimpice de la Londra, un vis mai vechi al Anei Porgras, gimnasta a decis să se retragă.
„Ajunsesem la saturație!”
Povestește Ana Porgras: „Mi-a fost foarte greu cu programul pentru recuperare, funcționam la capacitate redusă, fusesem operată de două ori la picior. Am cedat, fiindcă nu mai eram convinsă că voi fi aptă pentru Jocuri. A fost și tentația adolescenței de a abandona regimul spartan de la lot, astfel încât să-mi pot trăi viața în condiții de libertate totală. Ajunsesem la nivelul maxim de saturație! Nu mai rezistam. Ar fi trebuit însă să mai trag de mine. Atacam cu siguranță podiumul la Olimpiadă".
Ana Porgras a scris istorie. La Campionatele Mondiale de la Tokyo (2011) a primit Premiul "Longines" pentru eleganță. În anul 2011, a primit Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a.
După întreruperea carierei, Ana Porgras s-a mutat la Brașov, unde are o mică afacere. A cochetat și cu televiziunea, devenind o populară vedetă a unui reality show. Într-un clasament al celor mai frumoase sportive din România, realizat de iAM Sport, Ana Porgras ocupă locul al treilea, fiind încadrată de Sandra Izbașa și Cristina Neagu. De anul trecut, Ana Porgras este și mai bogată, ea devenind mămica unui băiețel.
