Ion Zimbru
Ziarul „Viaţa liberă” - un modus vivendi, un fără de care nu se poate, dar şi o legătură clară şi sigură cu mişcarea de Revoluţie şi de Rotaţie în jurul unui Dat! O continuă bătălie cu inerţia păguboasă, dar şi cu teribilismul inutil! O şansă şi o cărare prin/spre Logos! Şi o posibilitate de a gândi în basme şi de a vorbi în poezii, cum zice Mihai Eminescu! Şi o invitaţie zilnică la Responsabilitate şi Respect! Prin cuvânt şi pe cuvânt! Astfel: „şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în spatele oglinzii terorizat de zei,/ mă perforau ecouri şi fulgere străine/ din infinitul răsturnat în ochii tăi!// se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci,/ cresc aripile tainei şi putrezeşte cina.../ ce negură se lasă de-acum tocmai atunci!/ sunt iarbă până unde a ostenit lumina!”...
Gheorghe Arsenie
În 1965 (aprilie, 13), când am primit legitimaţia de jurnalist, nu m-am gândit niciun moment că mă voi afla atâta vreme într-o redacţie de ziar. Iată, au trecut aproape 51 de ani şi mă aflu aici, la "Viaţa liberă", ziarul atât de iubit de gălăţeni. Este un moment special, unul jubiliar: numărul 8.000. O cifră frumoasă, construită cu multă trudă, dar şi pasiune necondiţionată. Prima parte a carierei, cea de la "Viaţa nouă" (1965-1989), a fost o altfel de experienţă, profesia noastră fiind supusă multor canoane şi nedreptăţi. Finalul anului 1989 a deschis o nouă eră pentru profesia de jurnalist. Nimic nu se asemăna cu ceea ce se petrecuse "înainte". Nu a fost deloc greu să mă acomodez cu noul sistem - deşi era unul total diferit. Au venit în redacţie mulţi tineri, în locul celor plecaţi. În aceşti 26 de ani, am avut zeci de colegi tineri, cărora am încercat permanent să le împărtăşesc din vasta mea experienţă. Iată că astăzi, împreună cu toţi colegii, am privilegiul să marchez un moment de referinţă în viaţa "Vieţii libere". Să ne trăieşti întru mulţi ani, COTIDIANULE GĂLĂŢEAN, şi să ne bucurăm, alături de stimaţii noştri cititori, de toate reuşitele!
Anca Spânu
Împlinesc 40 de ani anul acesta, când ziarul şi-l trăieşte pe cel cu numărul 27. Nu mă sperie vârsta mea, dar mă îngrozeşte puţin vârsta lui, fiindcă fiecare ziar adăugat peste cele 8.000 de azi înseamnă o responsabilitate în plus, multe alte vieţi atinse, experienţe, bune şi rele, care ne "îmbătrânesc" pe toţi. Dar ne îmbătrânesc frumos, cred eu. Mă uit în jur şi îmi număr binecuvântările. Sunt un om bogat, deşi bani n-am avut niciodată. Dar am în jur oameni frumoşi, deştepţi. Am jucat împreună la nunţi, ne-am plâns părinţii, ne-am încurajat copiii şi ne-am dus la veterinar prietenii cu blană, am mâncat dintr-o bucată de pâine. Şi am scris.
D. C. Predescu
Puţin după numărul 2.000, când am poposit eu în redacţie, nu mă gândeam că voi ajunge până la ediţia 8.000. Şi totuşi... Au trecut, iată, aproape 20 de ani şi am rămas pe baricade. S-au schimbat generaţii de jurnalişti, formate de ziar, patroni, structuri de pagini, abordări de subiecte, categorii de public-ţintă, dar „Viaţa liberă” a rămas unul dintre brandurile reprezentative ale Galaţiului. Şi n-am nicio îndoială că va rămâne la fel multă vreme de-acum încolo.
Cristina Cocu
M-am născut pe 26 ianuarie şi cineva mi-a zis de curând că sunt "vărsătoare de energii pozitive". Sper să aibă dreptate şi aceste energii, împreună cu optimismul şi puterea de muncă de care mereu am dat dovadă să facă viaţa "Vieţii libere" cât mai lungă. M-am alăturat acestei echipe de la ediţia 6.600 a ziarului; au trecut patru ani şi jumătate şi am ajuns la nr. 8.000. Nu ştiu când au trecut zilele, anii, dar ştiu că îmi doresc încă mulţi ani în continuare, încă multe ediţii în care să fim alături de acest oraş, în care să ajutăm, să susţinem proiecte, să vă informăm corect şi în timp real despre tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Le mulţumim azi, dar nu numai, celor datorită cărora existăm: cititori, parteneri, colaboratori. La mulţi ani, "Viaţa liberă"!
Aurora Radu
Ultimii 15 ani din viaţa mea au fost 15 ani de... "Viaţă liberă". Aceşti ani au însemnat un răstimp al frământărilor profesionale pentru fiecare dintre cele 4.000 de apariţii la care am contribuit prin difuzarea acestora. A fost, recunosc, o luptă cotidiană cu multe obstacole, cu destule împliniri, motiv suficient pentru a-mi dori să continui cu alte şi alte speranţe. La mulţi ani, "Viaţa liberă"!
Gabriela Creţu
De aproape 400 de ediţii sunt parte a fenomenului "Viaţa liberă", sunt unul dintre oamenii de la "Viaţa liberă". Un organism viu, care consemnează zilnic istoria în capitole trudite cu respect pentru cititor şi în interesul acestuia. De mulţi ani sunt dependentă de presă şi de o vreme a devenit un mod de viaţă. Dar sunt convinsă că fără implicare nimic nu se clădeşte temeinic şi că numărul 10.000 nici nu este aşa departe... Doar istoria se scrie în fiecare zi.
Victor Cilincă
Născut pe 15/16.01.1958, la Paşcani (mama şi bunica, gălăţence, străbunicii - grec şi rusoaică, bunic ardelean, tată oltean), absolvent al Liceului de Artă Galaţi, apoi al Universităţii „Dunărea de Jos”, inginer, scafandru pe Atlantic, călător prin lume; după Revoluţie, director de editură, redactor-şef revistă culturală naţională, ziarist (din ´94, neîntrerupt la V.L.), scriitor (27 volume din toate genurile, publicate), dramaturg (nouă piese jucate la Bucureşti şi în ţară), cărţi tipărite în SUA şi povestiri în Anglia, Canada, Franţa, predat Limba engleză într-un liceu din Viena, premii literare. Două decenii de cercetare istorică.
Ovidiu Amălinei
Am 23 de ani. De presă. Sunt, adică, la a doua tinereţe, dacă este să fac socoteala după toţi cei 46 de ani ce rezultă după datele din buletin. Dacă este însă să ţinem cont că abia anul trecut, prin aprilie, am împlinit 18 ani de „Viaţa liberă”, pot spune că, pe undeva, sunt, în presa scrisă, un fel de adolescent întârziat. Ziarul a fost ca un fel de caleidoscop pe care l-am privit pe toate feţele: Cultură, Social, Juridic, n-au lipsit nici mai abrazivele faţete al Politicii şi Administraţiei. Cam de când cu criza, faţeta s-a rotit pe Economie. Multe dintre experienţele cu acest caleidoscop vi le-am prezentat în cele vreo 6.000 de ediţii de ziar, câte am adunat în adolescenţa mea jurnalistică. Dar povestea continuă. Pentru că, în fiecare zi ni se arată o altă faţetă a vieţii. Iar „Viaţa liberă” e din nou la început.
Roxana Artene Penciu
Sunt de 15 ani la "Viaţa liberă". Sunt peste 5.000 de numere, în care sângele meu s-a amestecat cu cerneala din arterele ziarului şi am curs împreună în acelaşi destin. Peste 5.000 de zile din care nu-mi amintesc, de cele mai multe ori, decât de alergătură, pe străzi sau pe taste. Pe câteva le mai simt amare sub limbă. Sunt cele în care am blestemat alegerea de a mă face jurnalist, mereu în linia întâi, atunci când explodează tot răul şi urâtul lumii din jur. Sunt, însă, şi multe zile binecuvântate, în care am cunoscut oameni fascinanţi, ale căror poveşti le-am trăit ca pe propria mea viaţă. M-am împărtăşit zile la rând din bucuria reuşitelor lor. Pentru asta îi mulţumesc ziarului.
Anca Melinte
2.316 Tv Manii (pe astea le-am numărat), sute de pagini de Diaspora (din septembrie 2011 încoace), mii de articole cu subiect politic-administrativ, social sau de divertisment. Sunt Anca Melinte, mi se spune "Ancuţa" (ca să mă deosebesc de tiza mea) şi prima semnătură (de fapt au fost trei semnături) în "Viaţa liberă" mi-a apărut în numărul 4.479 din 6 august 2004. De atunci, „Viaţa liberă” înseamnă jumătate din viaţa mea zilnică, în cealaltă jumătate înghesuindu-se pisica, familia, partenerul, şmotrul, lectura şi uitatul la televizor… nu neapărat în ordinea asta. Şi, sincer, aş vrea să mai însemne Viaţa mea liberă încă mulţi ani de-acum înainte!
Teodora Miron
Vârsta mea este prea puţin importantă dacă o pun în balanţă cu faptul că mai am foarte puţin timp şi pot obţine buletinul pentru experienţa mea în presă. Nici mie nu îmi vine să cred că „Viaţa liberă” este locul unde vin cu drag de aproape 14 ani, timp în care am participat la editarea a peste 3.000 de numere ale ziarului. Sunt mândră că mi-am pus numele pe multe materiale care au primit aprecieri din partea cititorilor. Tocmai de aceea, la ceas aniversar, felicitările sunt la dublu: pentru „Viaţa liberă” şi pentru toţi cei care ne-au citit de-a lungul anilor.
Mariana Constandache
Sunt Mariana Constandache şi am 36 de ani. Am absolvit Facultatea de Drept în 2001 şi pe când îmi obţineam diploma de jurist detestam cam tot ce ţinea de gazetărie. Jurnalismul nu era o opţiune, dar, într-un decembrie cumplit de geros al lui 2003, soarta mi-a făcut o provocare, aruncându-mă direct în vârtejul ştirilor care ajungeau la gălăţeni pe unde radio. De atunci, am învăţat să îi mulţumesc sorţii în fiecare zi. În martie, se vor împlini patru ani de când o fac din calitatea de redactor al secţiei Eveniment la "Viaţa liberă".
Corina Dobre
Abia ieri, încercând să scriu două-trei cuvinte despre mine, am realizat că în vara acestui an se împlinesc nouă ani de când am publicat primul articol. Ah, puteam să jur că nu sunt mai mult de cinci! Tot în vară, se vor împlini trei ani de când fac parte din familia „Vieţii libere”. Numele meu este Corina Dobre, am 31 de ani şi vă promit, dragi cititori, că, alături de dumneavoastră, voi continua să fac eforturi pentru a modela societatea în care trăim. Vă mulţumesc pentru încrederea şi susţinerea pe care ni le acordaţi zi de zi şi vă asigur că libertatea de exprimare nu este doar un ideal!
Nicoleta Onofrei
Sunt Nicoleta Onofrei, am 30 de ani şi de trei ani şi jumătate sunt reporter al cotidianului "Viaţa liberă", la secţia Politică-Administraţie. Primele mele contacte cu „Viaţa liberă” au început în vremea studenţiei, când am publicat mini şi pseudo-eseuri în paginile suplimentului de weekend, în cadrul proiectului „Tranzit prin adolescenţă”. De atunci, colaborările au luat amploare, publicând interviuri, cronici de teatru, poezii în revistele de cultură din Galaţi. Am debutat în presă în martie 2011, la săptămânalul „Imparţial”, un punct de plecare pentru mulţi jurnalişti din Galaţi.
Sonia Baciu
Sunt Sonia Baciu şi am 37 de ani. Am absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, dar în urmă cu doi ani Viaţa mi-a schimbat drumul. Cotidianul gălăţenilor m-a transformat, dintr-un simplu spectator de sport, baschet în special, într-un om care aduce informaţii şi se implică în activităţile ce ţin de oraş. Am scris, am alergat, am plâns, m-am bucurat pentru ceea ce înseamnă sportul gălăţean. La mulţi ani, "Viaţa liberă"!
Marian Căpăţînă
Sunt Marian Căpăţînă, am 43 de ani şi sunt jurnalist de 23 de ani. Pionieratul l-am făcut la Radio Alfa, iar în presa scrisă am trecut cu "normă întreagă" în 1998, atunci la "Monitorul". Au urmat ani frumoşi şi în redacţia "Imparţial", înainte de a trece la "Adevărul de Seară", iniţial doar pe teritoriul drag mie, sportul, apoi ca editor coordonator al ediţiei de Buzău. Din octombrie 2011 sunt la "Viaţa liberă", anii şi ediţiile s-au adunat şi iată-ne la cota 8.000. Sănătoşi să ne fie cititorii, să-i avem alături şi când vom atinge cota Everestului (8.848).
Iasmina Stoianovici
Sunt Iasmina Stoianovici, am 22 de ani, iar ziarul "Viaţa liberă", unde muncesc de aproape un an, este a doua mea casă, un loc unde, orice s-ar întâmpla, nu poţi să stai prea mult încruntat. Este prima mea experienţă în domeniu şi sper să fie de lungă durată. La cât mai multe ediţii, "Viaţa liberă"!
Remus Basalic
Mă numesc Remus Basalic şi lucrez pentru cotidianul „Viaţa liberă” din 2011. De-a lungul celor patru ani şi jumătate, am scris în paginile de sănătate din ziar. Am abordat, de asemenea, şi subiecte din domeniul social, din cel cultural sau de eveniment. Sunt absolvent al unui masterat în literatură comparată, la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, şi al Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi.
Ruxandra Podlisnic
Sunt cel mai „proaspăt” reporter al cotidianului „Viaţa liberă”. Am doar 21 de ani şi încă mii de pagini de scris... Pragul „Vieţii libere” l-am călcat pentru prima dată acum jumătate de an. Atunci am început să trăiesc într-un spaţiu palpitant şi neobosit al unei uriaşe activităţi, din care extrag zilnic experienţe inedite. Începutul a fost greu, dar, totodată, extrem de intens. Viitorul este imprevizibil, la fel ca minutul următor într-o redacţie de ştiri. Cu siguranţă, însă, urmează mari provocări sub egida "Vieţii libere".
Florin Răvdan
Am 26 de ani, sunt absolvent de Jurnalism la "Dunărea de Jos" şi sunt reporter al cotidianului "Viaţa liberă" de un an şi trei luni. Am fost martor la publicarea a 380 de numere, din 28 octombrie 2014 şi până acum. Pentru viitor, îmi doresc ca "Viaţa liberă" să ajungă la 20.000 de numere, şi chiar peste, iar eu să pot fi martor din prima linie al acestui fapt.
Valentin Chiţu
Valentin Chiţu mă numesc. Am 22 de ani, sunt student în ultimul an la Universitatea "Dunărea de Jos", specializarea Jurnalism. Mă aflu în echipa "Vieţii libere" de aproximativ trei luni. Sunt încă prea mic să-mi dau cu părerea în legătură cu sacrificiile necesare presei scrise. Ştiu doar că este nevoie de o determinare aparte, de dorinţa de a vedea a doua zi reuşita zilei precedente. Pot spune că rolul meu aici este de a învăţa din experienţa oamenilor capabili, pentru ca în final schimbul să fie reciproc. Îmi doresc ca "Viaţa liberă" să cântărească, pe cât posibil, mult în cumulul meu de experienţă pentru viaţă.
Monica Zanet
Data naşterii: 29 august 1974 - Galaţi, România. Studii: Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi. Profesia: inginer. Caricaturist, în presa locală: debut: 1998 (cotidianul "Viaţa liberă"), între 2006 şi 2012 - caricaturist editorialist, "Viaţa liberă". Din 2012, administrator de site la "Viaţa liberă".
