Evaluaţi acest articol
(27 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Stirex! Stirex! Stirex! Aproape o sută de elevi, părinţii, chiar şi câţiva dintre profesorii celor cinci membri ai trupei Stirex au venit să-i asculte şi să se molipsească de muzică rock.

Atmosferă fierbinte, ca la trupele din Capitală, semn că liceenii de pe scenă au reuşit să-şi electrizeze fanii. În primul rând, printre băieţii care-şi scutură pletele pe ritm, se strecoară telefoane, tablete, camere digitale care "fură" scene din prestaţia rockerilor. Se lasă cu multe cereri de bis, cu aplauze îndelungi, îmbrăţişări şi pupături.

După spectacol sunt obosiţi, dar în strălucirea ochilor le poţi citi gustul succesului. Printre prietenii şi colegii lor sunt vedete: Valentina Ilie - voce şi Alexandru Răzvan Stanciu, zis Ginger (chitară) - ambii de la Colegiul Naţional "C. Negri", Robert Ciobotar, zis Ciobert sau Calu (tobe), Dănuţ Sava (bass, voce) - ambii de la Liceul "Dunărea" şi Dorian Hubeti (clape) - de la Liceul "Racoviţă".

Când Moş Crăciun îţi aduce mai mult decât ţi-ai dorit


Aflu cu surprindere că trupa, care sună destul de bine, are fani şi deja două concerte susţinute în puburi, are doar trei luni de când s-a pus pe picioare. Cu toate acestea, povestea ei începe cu doi ani în urmă, când cei patru instrumentişti, fiecare în alt colţ alt oraşului, nici măcar nu se cunoşteau, s-au rugat de părinţi să primească de Crăciun fie o tobă, fie o chitară sau un pian. Urmărind filmuleţe pe internet sau inspirându-se după diferite melodii, s-au căznit să înveţe "alfabetul" instrumentului muzical, după ureche, fără să le treacă prin cap că ar putea ajunge să cânte vreodată într-o trupă. Cum însă pasiunile comune îi poartă şi-i adună împreună pe oameni, a fost nevoie de o singură scânteie, ca visul să se aprindă şi să ardă cu flacără.

"Prin noiembrie, în 2015, un coleg de-al meu lucra la un proiect în care erau promovate tinere talente. Ştia că îmi place să cânt la chitară şi mi-a propus să mă înscriu. M-am gândit să nu cânt singur. Am vorbit cu un prieten, care ştia o tipă care era prietenă cu Sava. I-am propus atunci să facem o trupă. Sava îl cunoştea pe Robert, erau colegi la liceu. Iar  eu o ştiam pe Vali. Mai cântasem cu ea, o acompaniasem la câteva serbări. Am făcut un grup pe Facebook, ne întâlneam să repetăm. Două săptămâni la rând am cântat o singură piesă - "Thunderstrike" a lui ACDC. Ni se făcuse rău de atâtea repetiţii. Aveam momente când mi se strepezeau urechile când o ascultam. Dar a ieşit super, la concurs am luat locul al patrulea", povesteşte fondatorul trupei, Ginger.

După finalizarea proiectului, cei patru membri iniţiali s-au mai întâlnit, au mai lucrat şi alte melodii, au cântat la serbarea Liceului "Dunărea". Când nu făceau repetiţii, se întâlneau pe grupul lor de pe Facebook şi făceau planuri. Aşa au ajuns la concluzia că le-ar mai trebui cineva care să cânte la clape, ca sunetul să fie mai rotund.

"Eram în vacanţa de iarnă şi mă trezesc pe la unu noaptea cu un mesaj de la un tip pe care-l ştiam vag. Mă întreba dacă nu vreau să fac parte dintr-o trupă rock. Întâi am crezut că e o glumă. Nu mi-a venit să cred. Apoi, a doua zi dimineaţă, am primit invitaţie la repetiţie", îşi aminteşte Dorian.

Cum botezi o trupă din greşeală


Ginger îmi povesteşte amuzat cum au ajuns la numele de Stirex, la care au adaptat apoi pe tricouri un logo cu cap de T-Rex. "Când mi-a spus de concursul de talente, colegul a precizat că va avea loc la Clubul Sidex. Dar eu au înţeles Clubul Stirex. Şi aşa am botezat şi grupul de pe reţeaua de socializare. Când mai erau vreo două zile până la concert, după ce am căutat pe internet şi cu Google Map, am văzut că nu este zare de club Stirex în Galaţi. Bine că n-am ajuns până în ultima zi, să ne urcăm cu instrumentele în taxi şi să-i spunem să ne ducă la Stirex", râde fondatorul trupei.

Iniţial s-au gândit să boteze trupa după numele liceelor lor, ceva de genul "Costache trece Dunărea", dar nu li s-a părut prea inspirat. Şi, cum erau în criză de timp, au considerat că nu trebuie să mai caute prea mult. Şi Stirex le-a rămas numele.

Un concert umanitar şi o zi cu ghinion transformat în noroc


Prima ieşire la  scenă în cinci a fost la Teatrul Dramatic, unde au fost invitaţi să cânte la un concert umanitar, în ianuarie anul acesta.

"A fost cea mai ghinionistă zi a noastră. Am pierdut acumulatorul de la clape, s-a rupt ceva de la tobe şi am fost nevoit să cânt cu altele. Cu 30 de secunde înainte să intrăm în scenă, s-a stricat şi chitara. Nu mai puteam pune cablul în microfon. Întâmplarea face că în sală era tatăl lui Dorian, proaspăt venit din voiaj de pe vapor, unde lucrează. Venise special să vadă cum cântăm. Şi-a pus omul mâinile în cap", povesteşte Sava.

A doua zi, tatăl lui Dorian, care cam ştia cu ce se mănâncă rockul, pentru  că a fost o vreme sunetistul trupei gălăţene Hathor, s-a autoinvitat la repetiţii.

"I-a picat faţa, când a văzut că repetam într-o cameră la mine acasă, de doi pe doi metri şi că aveam nişte scule ca vai de ele. Dacă a văzut omul că totuşi ne chinuie talentul şi în aşa condiţii, ne-a întrebat ce avem nevoie, ca să ne cumpere. Rămăsesem stupefiaţi. Nici nu ştiam ce să cerem", îşi aminteşte Ciobert.

Norocul lor a  fost că au găsit omul care şi avea posibilităţile financiare, dar şi ştia cam ce fel de boală e aceea care-i gâdilă şi le fură somnul adolescenţilor de la Stirex. Aşa au căpătat boxe, mixer, amplificator, multe, multe, multe cabluri şi un nou spaţiu de repetiţie, mai generos, acasă la el.

"Îl iubim pe tatăl lui Dorian. Îl respectăm şi-i vom rămâne veşnic îndatoraţi. Datorită lui putem ieşi acum la scenă fără probleme", vin, la unison, mulţumirile lor.

Aşa se face că de la începutul lui februarie s-au apucat de muncă cu şi mai mult sârg. Au lucrat 11 melodii, repertoriul lor incluzând, pe lângă ACDC, melodii de la Aerosmith, Michael Jackson, No Doubt, Marlyn Manson, Bon Jovi, Guns N' Roses, Halestorm şi Cargo.

Pe 19 februarie, au fost invitaţi de Marius Hathor (component al trupei Hathor) să susţină primul lor concert adevărat într-un club de rockeri. Apoi, au primit invitaţie de la patronul altui pub din centru, pentru 10 aprilie.

"Nu ne aşteptam să avem atâta succes, să vină atâţia liceeni să ne asculte", spun rockerii de la Stirex, bucuroşi că la ultimul lor concert au reuşit să adune într-un spaţiu atât de mic aproape o sută de suflete.

Vocea


Cu o făţucă de şoricel cu ochelari, micuţă de statură şi firavă, Vali devine o surpriză pe scenă, atunci când se dezlănţuie şi atacă cu nonşalanţă partituri vocale destul de dificile. Are o energie demnă de invidiat, dar şi forţă. Cum altfel ar fi ales-o patru băieţi, rockeri pe deasupra, să fie "vocea" lor. Vali cântă de la 6 ani muzică uşoară. Băieţii au convertit-o la rock şi bine au făcut.

A studiat canto cu profesoara Monica Măciuceanu, a luat trofeul cu grupul Voces la Mamaia Copiilor, dar şi "Delfinul de argint" la San Remo. A mai participat şi la concursuri individuale, de unde s-a ales cu un braţ de diplome. Cu toate că în urmă cu câteva luni nu-şi imagina că va ajunge să poată cânta vreodată melodii de ACDC, consideră că cele mai frumoase experienţe muzicale le-a avut alături de Stirex. Îşi doreşte însă şi altele, pentru că a prins curaj şi vrea să participe şi la emisiuni gen X-Factor sau Vocea României.

Chitara


Ginger a cântat întâi la chitară acustică, pe care a botezat-o Serghei. A pornit gândidu-se că va deveni mai interesant pentru fete, dacă va şti cântece. Şi chiar a avut succes. A invăţat singur, după youtube: "Am început să zdrăngănesc întâi în legea mea. Sunt prea încăpăţânat ca să fac teorie până să-mi iasă pe urechi. Acum doi ani, de Crăciun, am primit prima chitară electrică. Am botezat-o şi pe ea, Olivia. Am trecut însă şi la un alt nivel. Mi-am dat seama că fără teorie muzicală nu poţi deveni mai bun", povesteşte el aventura sa muzicală. Ginger e şi cel care a dat trendul spre rock al formaţiei. El fiind un împătimit al acestui gen de muzică, din care ascultă de toate, de la rock clasic până la deathmetal.

Bassul


Şi Sava a început iniţial tot cu o chitară acustică să se joace de-a muzica. Apoi a schimbat-o cu un bass, de la un prieten, pentru că intenţiona să-şi facă propria trupă. Proiect care n-a mers. De aceea, a fost mai mult decât încântat când a primit propunerea de la Ginger. Şi el ascultă rock de la zece ani, pentru că astfel consideră că poate ieşi din rutină şi se poate elibera de lucrurile care-l împovărează. Când vine vorba de stiluri, nici el nu se poate hotărî la care să se oprească: ascultă de la rock alternativ până la blackmetal sau deathmetal.

Bateristul


Ciobert recunoaşte că, până să ajungă la muzica rock, a experimentat toate genurile de ritmuri, aşa că nu-i va fi greu să se adapteze la orice tip de muzică. Cum mama lui a fost o perioadă plecată în străinătate, tobele i-au ţinut de urât şi au fost modalitatea prin care s-a ţinut uneori la suprafaţă, dincolo de necazuri. "Am noroc de vecini de treabă. Ştiind că am tobă şi că mă joc mai toată ziua la  ea, când a venit mama acasă a întrebat în stânga şi-n dreapta dacă i-am deranjat. N-a spus nimeni că da, spre surprinderea mea. Mai ales că din noiembrie, am repetat la mine cu toată trupa", spune el.

Pianistul


Dorian este singurul dintre ei care a început studiul instrumentului cu un profesor. "Deşi mama m-a dat la pian pe la 5-6 ani, nu mi--a plăcut deloc. N-am mai vrut să mă duc. Dar acum doi ani, am descoperit pe tabletă o aplicaţie cu cerculeţe, prin care cântai ca la pian. Am transformat-o într-o aplicaţie cu clape. Îmi plăcea foarte mult. M-am rugat de părinţi să-mi ia pian. Măcar unul de jucărie. Am primit o clapă mică de Crăciun, dar în februarie 2015 am primit ditai pianul", spune Dorian.

Citit 9186 ori Ultima modificare Marți, 03 Mai 2016 18:42

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.