Terenuri de sport ca nişte maidane, igienizare pe banii părinţilor sau deloc, clase în care elevii vor fi condamnaţi să înveţe în frig şi pe întuneric, computere care stau doar de mobilier, cam acesta este situaţia în două dintre unităţile de învăţământ din Galaţi, înainte de începerea noului an şcolar.
La Şcoala "Iulia Haşdeu" din Micro 18, am găsit învăţătoarele şi profesorii lucrând de zor să orneze clasele, astfel încât atmosfera să fie cât mai primitoare luni, când vor veni elevii la şcoală. Dar la etajul al doilea al unităţii de învăţământ, am discutat cu două cadre didactice disperate că anul şcolar va începe în aceleaşi condiţii ca şi anul trecut. "În primul rând, nu avem căldură. Caloriferele sunt foarte vechi şi înfundate. Am cerut să se facă aerisirea lor şi ni s-a spus că nu se poate, pentru că sunt atât de roase de rugină, că ar putea plesni la orice manevră. Şi, decât să avem surprize să se spargă, mai bine le ţinem reci toată iarna", povesteşte una dintre învăţătoare, Daniela Porumb. Cealaltă vine cu completări: "Anul trecut am învăţat cu copiii numai în frig. Am încercat să venim cu calorifere electrice de la părinţi, dar nu a suportat instalaţia electrică, fiind foarte veche şi ea. La mine, cum puneam caloriferul în priză, pica reţeaua în toată şcoala, iar la colega s-au ars prizele şi nu au mai putut fi utilizate", se plânge Alisa Badiu, învăţătoare la clasa a III-a. Ambele cadre didactice ne-au spus că în frig au învăţat şi anul trecut, când elevii au scris cu mănuşile în mâini sau au lipsit pe capete, fie pentru că răciseră, fie pentru că părinţii nu se mai îndurau să-i trimită la şcoală "în congelator".
"E mucegai peste tot"
Iar frigul nu este singurul neajuns. În urmă cu doi ani, când s-a montat şarpantă şi a plouat chiar în zilele când nu era pus acoperişul, apa s-a infiltrat peste tot. Deşi firmele respective au promis că vor repara totul, acest lucru nu s-a întâmplat nici până azi. "La ceva timp după ce s-a pus şarpanta, m-am trezit cu neonul căzut şi cu o baltă mare în mijlocul clasei. Nici acum, neonul nu funcţionează, deşi s-a cârpit tavanul şi s-a încercat repararea lui, în mai multe rânduri", spune Daniela Porumb. Alisa Badiu ne povesteşte că mucegaiul s-a întins peste tot, de când a plouat în clasă, sub parchet, sub lambriu şi pe pereţi, sub multele panouri cu care a acoperit, ca să nu se vadă dezastrul. În aer pluteşte într-adevăr acel iz specific de mucegai. Învăţătoarea susţine că atât ea, cât şi copiii tuşesc de li se taie aerul, probabil din cauza alergiei dezvoltate în clasă. "După cum vedeţi, sunt ceva ani de când pereţii n-au mai văzut varul. Le-am promis părinţilor anul trecut că altele vor fi condiţiile anul acesta, dar n-am primit niciun sprijin de la autorităţi", a mai adăugat Alisa Badiu.
Directoarea Angela Vicol, proaspăt numită în funcţie, susţine că li s-a promis reabilitare termică încă din februarie, au fost numeroase vizite ale reprezentanţilor Primăriei, chiar şi primarul le-a spus personal că se vor aloca fonduri, că se va face reabilitare termică şi montarea unei centrale, dar nu s-a mişcat deocamdată nimic concret în acest sens. "Nevoile noastre sunt mult mai mari de atât. Avem nevoie şi de reabilitarea reţelei electrice, pentru că degeaba avem computere, pentru că nu le putem folosi. În acelaşi timp, sunt ani buni de când clasele nu au fost văruite. Elevii provin din familii sărace, nu le putem cere lor să facă asta!", spune directoarea.
Mobilier nou, maidan în loc de teren de sport
La Şcoala Nr. 22 (de lângă parcarea pieţei din Micro 19), am găsit coridoarele şi clasele văruite din banii părinţilor, mobilier nou, dat de Primărie, în două clase, dar aceeaşi problemă a reabilitării termice a instituţiei de învăţământ. "Suntem incluşi într-un proiect cu fonduri europene, pentru reabilitare termică, însemnând anveloparea clădirii, centrală şi schimbarea reţelelor termice şi electrice. Suntem în perioada de aprobare, sperăm să se şi materializeze", ne spune directoarea Valentina Tudorache.
De la directoarea-adjunctă Doina Pană, am aflat că şi curtea şcolii este în mare suferinţă şi că ar fi nevoie să se facă ceva şi pentru un parc de joacă, pentru că spaţiu ar fi. Am găsit, într-adevăr, gropi mari şi asfalt decopertat la intrarea elevilor, dar şi terenuri de sport năpădite de buruieni, care nu au mai pupat asfaltul de zeci de ani. Iar şcoala numără în jur de 850 de preşcolari şi elevi, care au nevoie de asemenea facilităţi.
