Strategia Dunării sau tragedia Dunării? Viitorul bătrânului fluviu, într-o Europă cu alte priorităţi

Strategia Dunării sau tragedia Dunării? Viitorul bătrânului fluviu, într-o Europă cu alte priorităţi

Reprezentanții ONG-urilor discută despre viitorul ariilor protejate
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)
3 comentarii

Regiunea Dunării cuprinde 14 ţări, dintre care nouă sunt state membre ale Uniunii Europene (UE), reunind peste 100 de milioane de oameni, adică o cincime din populaţia UE. Deşi ţările prezintă diferenţe în ceea ce priveşte forţa economică, regiunea este puternic interconectată şi are în continuare potenţial de integrare şi de creştere. Aceasta are o poziţie strategică, asigurând deschiderea UE faţă de vecinii săi, de regiunea Mării Negre, de Caucazul de Sud şi de Asia Centrală. Dunărea este fluviul care trece prin cele mai multe ţări din lume, reprezentând o axă de transport majoră, un bazin hidrologic de importanţă vitală şi un coridor ecologic renumit în întreaga lume.

Nu se ştie ce bani vor mai fi după 2020

Nici nu e de mirare, în acest context, că la Forumul Strategiei Europene a Dunării, desfăşurat între 17 şi 19 octombrie, la Budapesta, participarea a depăşit aşteptările organizatorilor. Funcţionari guvernamentali, oameni de afaceri, membri ai ONG-urilor implicate în conservarea mediului, jurnalişti au încercat să găsească răspunsul la o serie de întrebări complexe. Cum să facem Dunărea mai sigură, mai prosperă, mai vizitată de turişti, dar în acelaşi timp cum să-i păstrăm neatinse frumuseţea peisajelor, integritatea speciilor de floră şi faună? Întrebări la care nu este doar dificil de găsit un răspuns, ci, uneori, frustrant de imposibil. După două zile de dezbateri, în avionul care mă ducea de la terminalul din aeroport la avionul companiei TAROM, un român dintre participanţi, aflat pe acelaşi drum către casă ca şi mine, s-a referit la programul dezbătut ca la "tragedia Dunării", în loc de strategia Dunării. Cu un zâmbet amar şi cu de-acum proverbiala obişnuinţă a românului de a face haz de necaz, chiar şi atunci când nu e cazul. Frustrant este că am stat de vorbă, tot la Budapesta, cu oameni extrem de implicaţi, din ministere şi companii de stat şi private, oameni care chiar cred în ceea ce fac şi îşi doresc să reuşească. Şi atunci, de unde acest pesimism? E simplu, situaţia a fost de altfel abordată într-un întreg panel de discuţii, la finalul forumului: după 2020, nu se ştie exact câte fonduri vor mai fi dedicate consolidării lucrului deja început pe strategia Dunării, în condiţiile în care Uniunea Europeană are acum alte priorităţi. După cum spunea Jean Pierre Halkin, oficial al Comisiei Europene şi  moderator în cadrul Forumului, "UE are de făcut faţă unor noi provocări în ceea ce priveşte migraţia şi securitatea, care vor pune presiune pe bugetul de după 2020". Cu alte cuvinte, banii destinaţi strategiei Dunării, dar şi altor proiecte ale UE (cum ar fi strategiile similare pentru Marea Baltică şi Mările Ionică şi Adriatică) vor fi mai puţini, iar soluţia, după cum sublinia estonianul Raul Malk, coordonator al Strategiei Mării Baltice, "trebuie să convingem mai mult puterea politică să ne susţină. Sunt conins că vom avea o strategie pentru perioada de după 2020, nu ştiu dacă va fi pe cinci, zece sau mai mulţi ani, dar va fi. Şi oricum, vom avea o strategie naţională în acest sens".

Importanţa cuvenită în programele naţionale de guvernare

Cu alte cuvinte, soluţiile pentru viitorul proiectelor iniţiate prin Strategia Dunării şi programul transnaţional Dunărea stau mai puţin poate în mâinile UE, cât în cele ale guvernărilor naţionale, care vor trebui convinse să-i acorde bătrânului fluviu importanţa cuvenită. Şi, evident, să continue programele începute, fie că sunt în domeniul transportului sau al conservării, al energiei alternative sau al securizării frontierelor. Mai puţin vizibile ochiului neavizat, poate şi din cauza unei insuficiente popularizări, inclusiv prin mass media, realizările de până acum sunt impresionante. Dintre toate, ne vom opri mai în profunzime asupra realizărilor din domeniul protecţiei mediului, mai exact al salvării sturionilor, subiect care ne interesează în mod direct, fiind implicate în acest efort atât Universitatea "Dunărea de Jos", cât şi alte forţe din plan local, ba chiar, recent, patru elevi de liceu s-au remarcat prin construirea unui robot care îngrijeşte puietul de sturion.

Cum salvăm dinozaurii fluviului?

Sturionii există din vremea dinozaurilor, iar în 200 de milioane de ani nu s-au schimbat aproape deloc. În consecinţă, aceste "fosile vii" sunt nepreţuite pentru ştiinţă şi pentru conservarea bogăţiei speciilor. Pescuitul necontrolat, stimulat de preţul ridicat plătit pentru caviarul de sturion, a dus la decimarea populaţiei de sturioni din Dunăre. Potrivit datelor puse la dispoziţie de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale (UICN), dintre cele cinci specii de sturion care încă se mai găsesc în apele Dunării, una este considerată "vulnerabilă", iar celelalte sunt incluse în categoria "grav ameninţate".  În 1970, supravieţuirea peştilor a fost periclitată şi mai mult ca urmare a construirii centralei hidroelectrice Djerdap, la graniţa dintre Serbia şi România. Aceasta a blocat ruta de migraţie a sturionilor în amonte pe cursul Dunării, dinspre Marea Neagră spre locul unde îşi depun icrele. Specia a fost ameninţată şi de construirea sistematică de baraje pe fluviu şi de extragerea pietrişului şi a nisipului în care sturionii îşi depun icrele.

Din 2012, Grupul operativ privind sturionul dunărean (DSTF) s-a concentrat pe salvarea acestei specii. Obiectivul DSTF este de a încuraja sinergiile organizaţiilor existente şi de a sprijini conservarea speciilor native de sturioni în bazinul dunărean şi în Marea Neagră, prin promovarea punerii în aplicare a programului "Sturion 2020", lansat în 2013. Acesta este menit să atragă sprijin politic, să conştientizeze opinia publică în ceea ce priveşte importanţa protejării sturionului şi să încurajeze implementarea rapidă a legislaţiei UE, a convenţiilor internaţionale şi a legilor naţionale. Alte măsuri vizează identificarea şi restabilirea habitatelor-cheie, precum şi redeschiderea rutelor de migraţie, analiza populaţiei existente de sturion dunărean, un inventar al instalaţiilor de reproducere artificială şi al stocurilor de material de reproducere etc. În plus, iniţiativele socio-economice sunt menite să stimuleze comunităţile locale să introducă "controlul comunitar" pentru a combate braconajul. DSTF este hotărât să menţină şi să restabilească populaţiile de sturion. Redresarea speciei va aduce beneficii nu numai pentru conservarea naturii, ci şi pentru comunităţile locale. Dezvoltarea ecoturismului, a acvaculturii, a artizanatului şi a agriculturii ecologice la scară mică sunt doar câteva măsuri care vizează sprijinirea economiei locale, în special pe cursul mijlociu şi inferior al Dunării.

Transportul trebuie să-şi stabilească ţinte mai joase, în favoarea peştilor

La Budapesta, într-un panel de discuţii pe marginea infrastructurii de transport, i-am întrebat pe cei prezenţi ce li se pare mai important, până la urmă: să se dezvolte transportul şi, implicit, forţa economică generată de Dunăre sau să se prezerve specii, precum sturionii. Unii dintre vorbitori, mai ales cei doi oficiali ai CE, Jean Pierre Halkin, responsabil cu politicile regionale şi urbane, şi Maja Bakran Marcich, responsabilă cu transportul şi mobilitatea, au fost de părere că se poate găsi o soluţie de mijloc, astfel încât să se asigure şi migraţia, respectiv supravieţuirea sturionilor, cât şi dezvoltarea infrastructurii, administraţiile fiind cele chemate să găsească soluţii de compromis. Cea care a tranşat net problema în favoarea habitatului natural a fost Irene Lucius, reprezentanta World Wild Fund for Nature, care a spus acest tip de compromis nu funcţionează perfect şi trebuie să prioritizăm, iar transporturile trebuie să-şi stabilească o ţintă mai mică de profit, de dragul sturionilor. Depinde ce-ţi doreşti  pentru viitor, a punctat şi Jure Leben, secretar de stat în Ministerul Infrastructurii din Slovenia: "Sunt multe zone în legislaţie unde se pot introduce protecţii pentru mediu, dar construirea infrastructurii este zona unde este foarte important ca acestea să existe. Slovenia este o ţară verde, suntem o ţară turistică, trebuie să fim atenţi la mediu".

DANUBEPARKS. Reţeaua ariilor protejate dunărene

Rețeaua a fost lansată în 2007, odată cu semnarea Declarației de la Tulcea, în România. DANUBEPARKS şi DANUBEPARKS 2.0 au fost primele două proiecte comune lansate în cadrul reţelei. Activitatea lor acoperă cinci domenii: ameliorarea morfologiei fluviale, gestionarea câmpiilor inundabile şi a reţelelor de habitate, conservarea principalelor specii dunărene aflate în pericol (codalbul şi sturionul), monitorizarea şi desfăşurarea de activităţi în reţeaua UE de arii protejate Natura 2000, precum şi turismul în natură. Un deceniu de activitate a dat rezultate. În 2015, reţeaua DANUBEPARKS a câştigat premiul Natura 2000 al UE, pentru cooperarea sa ambiţioasă, prietenoasă şi de încredere peste toate frontierele. Iniţial, reţeaua număra opt membri, acum are 20, din Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, România, Serbia şi Slovacia. Împreună, aceştia pun în valoare caracteristicile naturale unice care atrag zilnic mii de vizitatori, motiv pentru care turismul este vital pentru misiunea DANUBEPARKS. Oamenii sunt din ce în ce mai conştienţi că turismul nu reprezintă doar o sursă de venit, ci are şi obligaţia de a proteja patrimoniul natural al Dunării.

1.200 de oameni au reprezentat regiunea

Interesul pentru Forumul anual al Strategiei Europene a Dunării a fost major. Au fost emise 1.200 de legitimaţii, pentru tot atâţia participanţi, în majoritate din statele riverane Dunării, dar nu numai. Reprezentanţi guvernamentali şi ai autorităţilor locale din oraşe danubiene, oameni de afaceri, specialişti în conservarea mediului şi jurnalişti au discutat timp de două zile despre modalităţile de a face Dunărea mai sigură, mai conectată, mai curată.

Securitate. Zonă foarte amenințată

În 2011, Europol - agenţia Uniunii Europene de aplicare a legii - considera Dunărea drept "zonă foarte ameninţată" în ceea ce priveşte traficul de marfă şi de pasageri, traficul de fiinţe umane, migraţia ilegală, contrabanda cu mărfuri şi traficul de droguri şi de arme. Chiar şi azi, "piraţii fluviului" mai reuşesc să jefuiască încărcături întregi de pe nave, în porturile nemonitorizate corespunzător, şi pe segmentele izolate ale Dunării. În ultimii ani au apărut şi în presă reportaje despre traficul de droguri şi de ființe umane pe fluviu. Zece ţări dunărene au participat la proiectul DARIF - Crearea structurii unui forum al Dunării. Obiectivul-cheie al echipei a fost consolidarea securităţii apelor fluviului în ansamblu. În cursul demersului lor, ţările participante (Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, România, Serbia, Slovacia şi Ucraina) şi-au propus să ia măsuri eficace şi coordonate împotriva criminalităţii organizate pe fluviu. Obiectivul a fost stabilirea unei cooperări transfrontaliere între autorităţile de aplicare a legii, pentru a garanta faptul că Dunărea reprezintă o cale modernă şi sigură de transport de mărfuri şi de pasageri.

Transport. Numai 10 la sută este valorificat

Dunărea, care are o lungime de 2.857 de kilometri, este unul dintre coridoarele-cheie de transport de călători şi de mărfuri, conectând Europa de Vest cu Europa de Est. Această cale navigabilă este însă insuficient exploatată, estimându-se că se valorifică numai 10 la sută din capacitatea sa de transport. Proiectele NEWADA, IRIS Europe II şi FAIRway au obiectivul comun de a îmbunătăţi capacitatea de transport a Dunării şi a afluenţilor acesteia.

Articol realizat cu sprijinul Comisiei Europene, folosind date şi informaţii puse la dispoziţie prin structurile acesteia, precum şi cu sprijinul Preşedenţiei Ungare a Strategiei Europene a Dunării.

În galerie foto, 1 - Forumul Strategiei Europene a Dunării s-a desfășurat la Budapesta; foto 2 - Dunărea, la Budapesta; foto 3 - Jure Leben, secretar de stat sloven și Irene Lucius, reprezentanta World Wild Fund; foto 4 - Jean Pierre Halkin, oficial al CE; foto 5 - Raul Malk, coordonator al Strategiei Mării Baltice; foto 6 - Aspect de la dezbaterea privind infrastructura de transport pe Dunăre

Citit 3232 ori Ultima modificare Duminică, 29 Octombrie 2017 18:27

3 comentarii

  • postat de Tartarin din Tarascon Luni, 30 Octombrie 2017 17:59 82.137.13.*** Link la comentariu
    35
    25

    Nene Marinoiule, pe sursa ta o cheama Munhaussen? Sau Pinochio?
    O sa se faca coridorul ala de-l visezi dupa r seaca Dunarea si o asfalteaza!

    Raportează
  • postat de @ ing. Tudorel Marinoiu Luni, 30 Octombrie 2017 12:28 77.243.189.*** Link la comentariu
    39
    29

    Bai nene , tu ce ai fumat azi dimineata , la micul dejun ??
    In a doua parte a comentariului...tu vorbesti la misto ?!

    Raportează
  • postat de ing. Tudorel Marinoiu Luni, 30 Octombrie 2017 06:19 188.24.242.*** Link la comentariu
    32
    39

    Dupa realizarea coridorului de transport Reni - Giurgiulesti - Gdansk, coridorul Dunare- Main - Rin va deveni o ruta de mana a doua, va fi folosita ca varianta alternativa sau ca solutie de avarie.
    Prioritatea zero este ruta Reni Gdansk, o cale moderna si rapida de navigatie, cu infrastructura de ultima generatie care va asigura 90% din transportul pe apa intre sudul si nordul Europei.
    In Galati, cele doua entitati AFDJ si APDM se vor reorganiza in
    Administratia Fluviala a Prutului Inferior (AFPI) - prin derogare, Prutul va fi incadrat in categoria "fluviu" si Administratia Porturilor Prutului Maritim ambele institutii cu cate un Birou al Dunarii care va avea in grija sectorul Dunarii Maritime (doar pana la Galati).
    Din pacate porturile dunarene din amonte de Galati vor intra cel mai probabil in conservare.
    Pe surse am aflat ca se ia in calcul ca Romportmet - portul mineralier sa devina Port de ambarcatiuni, beneficiind si de vecinatatea Siretului.
    In fine, lucrarile de constructie a podului de la Braila vor fi mult simplificate, podul nemaifiind necesar a avea o inalrime prea mare, datorita faptului ca acel sector al Dunarii nu va mai fi tranzitat de navele mari maritime ci doar de ambarcatiuni modeste, specifice raurilor mici.
    Pentru viitor, in vederea regenerarii populatiei de sturioni se ia in calcul desfiintarea barajelor Portile de Fier I si II, in acest sens fiind incepute demersurile cu Serbia.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.