Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu-mi pare rău că mi se pare prea lungă lipsa îndurării, mai ales că eu sunt vinovat, mai ales că, în asemenea condiţii, regretul este un mare păcat, cum zicea mama! şi, desigur, Dumnezeu mi-a dat de toate, să nu ajung la absenţa îndurării sale, să nu ajung să mă văicăresc în pustiu! mi-a dat, însă eu am aşteptat să-mi şi pună în traistă! că nu mai încăpeam în mine de atâta infatuare printre pă ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu ştiu să am şi nu ştiu să păstrez nici o iubire! mi s-a dat cu vârf şi îndesat, cu asupra de măsură, cu nemiluita... însă nu stă la mine, fuge de mănâncă cerul şi pământul, fuge ca dracul de tămâie, fuge ca lumina când cel de sus trimite întunericul în control!... O deşteaptă (doamna 13) m-a convocat la umbra unui hectar de greieri, licurici şi nu-mă-uita să-mi arate Q.E.D... să mă înveţe ce t ...

Trebuie să ai în vedere şi în auz că drumul acesta este foarte lung, mult mai lung decât şi-a închipuit cineva, vreodată. Aproape îţi vine să crezi că nu are capăt. Şi, în loc să pleci şi să te opreşti la jumătate ori când mai ai oleacă până ajungi, e mai bine să rămâi aici, să-ţi smulgi din cap şi din suflet ideea şi iluzia acestui drum ademenitor. Fiindcă, dacă pleci, nu te mai poţi întoarce. Şi, trebuie să ştii, foarte-foarte puţini au reuşit să aibă ...

Intr-o aproape amiază de iulie, aproape de Sfântul Ilie, se lasă o căldură infernală, dar curată. Dinspre nord-est, cam din dreptul Moscovei, se bulucesc înspre Zimbru nişte mormane de nori nimbus amestecate cu cirus, adică din ăia care dau cu grindină, nu cu mila Domnului. Însă, vorba lui tata, în vreme de secetă e bună şi ploaia cu piatră, nu?... Uriaşii cu burta plină de piatră dau năvală pe liniştea piciorului de plai. Fulgeră, tună, vântul se năpusteşte, păsă ...

Ce mai frumoasă zi de ieri, cea mai frumoasă zi de azi şi, mai ales, cea mai frumoasă zi de mâine!...când ştiu şi cred că pot spune, fără frică şi fără îndurare: bună dimineaţa, toamna/doamna mea! iată, chiar în clipa asta, merg pe hârtie, merg şi desenez aluzii/iluzii despre mov, despre gri, despre tei cu vrăbii uscate şi crengi muribunde, despre tot felul de baliverne celeste şi nesfârşituri mărunte!...iată, chiar în clipa asta, văd "nec plus ultra!" pe orizont! ...

Sigur că da!... Omar Khayyam: "rămâi să mai ciocnim o cupă/ la hanul vechi de pe coclauri/ căci pentru vin şi pentru tine/ mai am în sân trei pumni de aur!"... Sigur că da! şi să vezi, apoi, cum tot nordul se apropie (tiptil) de sud! şi să-l auzi şi să-l vezi pe Bacovia cum zice definitiv "adio, pică frunza!"... şi cum galbenul cade în uitare şi în aşteptarea primăverii! şi cum universul Mare se înclină şi scârţâie plin de gratitudine şi respect la picioarele unive ...

Din când în când (exact când simt cum entuziasmul dă pe dinafară şi/sau depresiunea dă pe dinăuntru) citesc Omar Khayyam... Citesc şi mă uit pe geamuri ce fel de sublim începe să ningă, indiferent care anotimp îmi joacă şotronul şi ciuleandra în ogradă ori în odaie! da, ninge orizontal şi vertical! ninge în cruce şi pe cruce!... Scăpătaţi din ceruri, fulgii sunt mari şi frumoşi ca ochii lui, ochii băiatului Ion: două adâncimi înalte, care văd prin/în dimensiuni ...

Binecuvântate pricini mă obligă să călătoresc, zilnic şi de mai multe ori, cu autobuzele de transport în comun. Prin urmare, nu am cum să evit tâmpeniile care se nasc, se dezvoltă, dar nici nu îmbătrânesc şi nici nu mor în aceste mijloace fixe mobile prin oraşul nostru cu tei şi negustori cumpliţi (vorba poetului, pe dos)...Iată, mă aflu în autobuzul care leagă cimitirul "Sf. Lazăr" de Gara CFR. Urâtul din tablă galbenă e aglomerat. Aşadar, nu mă pot feri de tot felu ...

Şi alergarea continuă, continuă! şi îmi aduc aminte de toţi fraţii şi de toate surorile mele! de părinţi! de siguranţa din ogradă! de oamenii blânzi şi frumoşi din sat!... Cred că alergăm de jumătate de oră în jurul patului! pictorul are figură de criminal! cred că-i în stare de orice! mă rog şi-mi fac semnul crucii, în gând, să nu mă ajungă, să-mi dea Dumnezeu o idee de scăpare, să nu pună libidinosul mâna pe mine, că mă sfărâmă!... Dar trebuie să-mi pă ...

Sunt în vacanţă. Am şaptesprezece ani. Sunt la sora mea. Sora mea locuieşte în Sovata. Sovata (cred că ştie tot ne/muritorul de rând) este o staţiune balneoclimaterică renumită pentru procedurile terapeutice folosite întru depistarea şi nimicirea imposibilităţilor maternale, dar şi pentru îmblânzirea şi chiar anihilarea plictiselii conjugale... Aşadar (acestea fiind zise) hotărâm să mergem să ne suim pe aripile dansului, la un bal, mai ales că în tot de-a lungul şi de ...