Vezi bine?... gutuiul acesta/ e-n floare şi-i gata să-(ţi) spună
că tace şi face, e gata/ să-şi mute splendoarea pe Lună,
e gata să zică adio/ la toate-ale Lutului cesta,
pe care l-a şters (din vedere,/ din milă) Celestul, Celesta!
Şi-adună şi scade şi-oftează:/ nimic nu-i mai pare-a fi sacru
când vede şi-aude atâta/ minciună cum umblă-n fiacru
şi-şi poartă-n hailaif nesimţirea/ şi face scârbire în jururi...
cum toţi pământenii azvârle/ cu slin şi sudalmă-nspre pururi!
Atâta-ndrăcire l-îndoaie,/ urâtul şi valma-l apleacă,
îl scuipă, îi rup înflorirea,/ îl taie din cracă în cracă,
îi smulg rădăcina şi rostul/ cântat şi păzit altădată...
şi-n loc îşi cultivă orgoliul:/ rest scurs dintr-o minte pătrată!
Vezi bine!... gutuiul acesta/ în floare e gata să-(ţi) spună
că merge aşa până-n toamnă/... şi pleacă-ntr-o lume mai bună!
